Caracteristicile principale ale acestei structuri sunt următoarele:
1.1.2 Statul va asigura un învăţământ generalizat şi gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare, până la sfârşitul liceului. Accesul în învăţământul liceal e garantat pentru toţi cei care doresc, în condiţiile în care UE estimează că din 2010 doar 15% dintre noile ocupaţii vor solicita doar absolvirea unei forme de învăţământ obligatoriu.
1.1.3 Învăţământul obligatoriu se păstrează la 10 ani [clasa pregătitoare (1) + învăţământ primar (4) + învăţământ gimnazial (5)] şi se organizează în acelaşi tip de unitate de învăţământ. Şcolarizarea obligatorie se încheie la 16 ani, vârstă la care tinerii pot intra pe piaţa muncii, conform legislaţiei în vigoare. Se desfiinţează şcoala de arte şi meserii şi se promovează trei tipuri de licee: teoretic, tehnologic şi vocaţional, iar statul îşi asumă, în strânsă cooperare cu familia, toate responsabilităţile în realizarea educaţiei timpurii.
1.1.4 La finalul ciclului primar şi al învăţământului obligatoriu, elevii vor fi evaluaţi la nivel naţional. Funcţia acestor evaluări este de a diagnostica eficienţa şi calitatea sistemului de învăţământ, nu de a face selecţia elevilor (nu vor exista admişi sau respinşi, ci un anumit punctaj care să semnifice măsura în care elevul a dobândit competenţele unui nivel de şcolarizare). Absolventul de învăţământ obligatoriu va primi o diplomă şi un supliment la diplomă care să specifice competenţele pe care le posedă şi nivelul lor de realizare.
1.1.5 În baza unor standarde naţionale riguroase de asigurare a calităţii, liceele vor dobândi autonomie în stabilirea numărului de locuri şi a procedurilor de admitere. Statul va controla respectarea standardelor de calitate şi va finanţa integral costurile şcolarizării tuturor elevilor admişi la liceu. Liceele de calitate vor atrage mai mulţi elevi, deci mai mulţi bani, după principiul: finanţarea urmează elevul. Se creează mecanismul prin care banul public se alocă acolo unde este calitate şi se induce o competiţie benefică între licee.
1.1.6 Examenul de bacalaureat va verifica gradul de dezvoltare a competenţelor
cheie şi specifice (pe profiluri de licee).
Din analiza cadrului european al competenţelor cheie pentru educaţia permanentă şi a altor documente relevante, considerăm că următoarele opt competenţe cheie trebuie să devină ţinte ale şcolarizării:
1. Competenţe de comunicare în două limbi de circulaţie internaţională si în limba maternă;
2. Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
3. Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi rezolvarea de probleme);
4. Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială);
5. Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;
6. Competenţe antreprenoriale;
7. Competenţe de expresie culturală;
8. Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii.
Odată asumat sistemul competenţelor cheie, se poate introduce maximă coerenţă în sistemul de învăţământ.
Curriculumul va fi derivat din aceste competenţe, manualele vor fi evaluate în funcţie de capacitatea lor de a promova aceste competenţe, predarea profesorilor – de măsura în care le dezvoltă, iar elevii – în funcţie de măsura în care au dobândit competenţele menţionate la niveluri specifice pentru fiecare ciclu de studiu. Fiecare disciplină şi proiectele interdisciplinare vor fi judecate nu prin cantitatea de informaţii pe care o transmit, ci prin contribuţia la formarea competenţelor menţionate.
Scoala va trebui să stimuleze şi să ghideze participarea activă a elevilor la viaţa comunităţii prin implicarea lor în programe comunitare, activităţi de voluntariat, grupuri de suport, asistenţă socială, parteneriate cu ONG-uri. Şcoala însăşi poate crea propriile ONG-uri dacă doreşte să stimuleze antreprenoriatul social al elevilor. Măsura în care o şcoală va reuşi să-şi asume aceste noi funcţii va deveni un indicator fundamental al capacităţii sale instituţionale şi un atu esenţial pe piaţa de servicii educaţionale.
Pentru a avea o resursă umană de calitate în educaţie, următoarele măsuri sunt necesare şi urgente:
1. Creşterea substanţială a salarizării corelată cu creşterea pretenţiilor faţă de prestaţia didactică. Aşa cum relevă un studiu al Băncii Mondiale, salariul mediu al unui profesor în ţările OECD este de 1,31 din PIB/locuitor pe când în România este de doar 0.95 din PIB/locuitor. O creştere de 0,36 unităţi de PIB/locuitor este urgentă, dacă dorim să atragem resurse umane de calitate pentru cariera didactică şi să avem performanţe cel puţin la nivelul mediei OECD. Altfel, cariera didactică va deveni o opţiune reziduală: decid să devină profesori doar cei care nu au o altă opţiune mai bună. Salarii mai mari înseamnă însă şi muncă mai multă. Acum avem cel mai scurt an şcolar din UE şi cele mai puţine ore de predare! Aşadar,creşterea salariilor trebuie condiţionată de creşterea cantităţii şi calităţii prestaţiei didactice.
2. Creşterea calităţii formării iniţiale şi continue. Statul trebuie să impună standarde riguroase pentru cariera didactică. Menţionăm câteva pe care le socotim foarte importante. Pot urma cursuri de formare în cariera didactică doar studenţii integralişti; pot accede la definitivat doar cei care au media de licenţă minimum 7. Vor putea deveni profesori cu gradul II sau I doar cei care vor avea cel puţin masterat didactic. Cariera didactică nu se va încheia cu gradul I, ci vor fi identificate noi grade de excelenţă. Ministerul Educaţiei va stabili standarde riguroase pentru furnizorii de formare iniţială şi continuă. El se va comporta ca principalul finanţator al cursurilor de formare şi ca principalul angajator al absolvenţilor acestor cursuri, ca atare va finanţa doar acele cursuri şi acele instituţii care respectă cerinţele de calitate.
3. Profesionalizarea carierei manageriale în învăţământul preuniversitar. Vor putea deveni manageri de şcoli sau inspectori doar cei care vor avea un masterat în managementul unităţilor şcolare. Managementul educaţional va deveni o carieră, nu o funcţie temporar ocupată de un profesor.
Stimularea şcolilor şi universităţilor pentru a deveni centre de educaţie permanentă ale adulţilor. Orice şcoală, indiferent de comunitatea în care este localizată, trebuie să devină un centru de resurse multimedia pentru învăţare. Personalul didactic ar urma să-şi asume roluri de îndrumare a învăţării individuale. Finanţarea unor astfel de activităţi se realizează din resurse publice, private şi personale. Universităţile nu mai pot funcţiona urmând o orientare strict elitistă. Programele de formare continuă sunt cu atât mai necesare în perspectiva declinului demografic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu