Voluntariat de Craciun 2007 la Gradinita Bucium si la Centrul de zi ”Sf. Maria” din Iasi

Craciun 2007 Gradinita Bucium grupa mare

Elevii Scolii Normale "Vasile Lupu" Iasi Alina Dabija, Ana Maria Burac si Nicu Simerea insotiti de profesorii Elena Manuca, Dana Chiorescu, Lucian Moraru si Sebastian Alexandru au impartit joi 20 dec. 2007 daruri de Craciun in prezenta dir. Carmen Cristiana Stan la Gradinita cu program saptamanal Bucium Iasi, in care sunt institutionalizati 55 de copii( unii orfani de ambii parinti, altii provenind din familii monoparentale).

Un dar din suflet

Era o zi mohorîtă joi, 21 decembrie 2007, cu cîteva zile înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos. Fiind o perioadă de post în care trebuie să facem fapte bune şi să fim milostivi cu cei de jurul nostru, m-am hotărât sa-mi insotesc colegii la Centrul de zi ”Sf. Maria” pentru a dărui copiilor un strop de bucurie şi voie bună.
În jurul orei 12 împreună cu doamnele profesoare Zaharia Irina, Baciu Cr si ? şi câţiva elevi de la Şcoala Normală “Vasile Lupu” Iasi am intrat într-o sală în care 16 copilaşi ne priveau curioşi, nerăbdători şi emoţionaţi aţintindu-şi privirea asupra cadourilor aduse de noi.
A urmat un mic spectacol susţinut de aceşti minunaţi copii, în care au cântat colinde atât în limba engleză cât şi limba română, transmiţându-ne prin vocile lor sonore şi cristaline acea stare de pace lăuntrică şi armonie sufletească.
Avînd intenţia de a presăra fericirea în inimile acestora, am constatat că am învaţat multe din modul lor de a se comporta . Gingaşia şi puritatea lor ne-au transmis că cel mai important lucru este sa te bucuri de viaţă şi să apreciezi fiecare moment pe care-l traieşti.

Get your own Slide Show!

Dăruind acestor copii nevoiaşi rechizite şcolare, jucării şi dulciuri, constaţi că te simţi mai mulţumit şi mai împlinit decît ţi-ai fi putut imagina vreodată.
Consider că întîlnirea cu micuţii de la Centrul de plasament m-a făcut să simt intr-adevăr fiorul pioşeniei, care să mă pregătească cu adevărat sufleteşte pentru Marea Sărbatoare ce urma să vină peste cîteva zile; CRACIUNUL - Sărbătoarea Naşterii Domnului.
Brînzilă Beatris – cl. a XII-a D

Craciun 2007

Timid, Asociatia "Voluntarii Normalisti" si-a inceput activitatea propunand proiectul "SOCIETATEA CUNOASTERII INCEPE CU SCOALA" pe linia de finantare Matra-KAP a Ambasadei Olandei la Bucuresti. Proiectul isi propunea:

1. sa initieze invatatorii, educatorii, bibliotecarii si institutorii in domeniul TIC prin cursuri de initiere,
2. sa perfectioneze in utilizarea TIC in proiecte lingvistice profesorii de limbi straine,
3. sa initieze bibliotecarii in utilizarea calculatorului in evidenta si comunicarea intr-o biblioteca,
4. sa informeze personalul din invatamantul preuniversitar in orice domeniu prin infiintarea si intretinerea unui Centru de Documentare si Informare CDI pentru personalul din invatamantul preuniversitar si
5. sa pregateasca in acest CDI activitati de voluntariat cu actualii elevi ai Scolii Normale “Vasile Lupu” Iasi.
   
   Proiectul era foarte amplu iar costurile se ridicau la aproape 15000 de euro incat la evaluarea initiala a fost refuzat sub motivul lipsei experientei in derularea proiectelor, Asociatia "Voluntarii Normalisti" fiind abia infiintata.
   Am continuat cu actiuni de voluntariat din cadrul proiectului "O jucarie pentru cei mici", proiect care se desfasoara din decembrie 2006.
   Sponsori au fost Michael Wagner, colegii lor Martin Böck , Marcus Boeck, Franz Liemann, Roland Wanner, Bernhard Böck si membrii Asociatiei "Stauden Hilfe Rumanien" din Germania.
   
   
   Acestia au vizitat Gradinita cu program saptamanal Bucium, director educ. Carmen Cristiana Stan si Centrul de Plasament Galata director Mihaela Olteanu, unde au donat jucarii si medicamente prin intermediul Asociatiei "Voluntarii Normalisti".
   Luati prin surprindere si coplesiti de evenimentele pregatirilor serbarii de Craciun si sfarsitului de trimestru, nu am mai avut timp sa implicam si elevii in aceste actiuni de voluntariat. O vom face pe viitor.
   Le multumim pe aceasta cale prietenilor din Germania in numele copiilor vizitati.

Va fi modificata OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

http://www.juridice.ro/b/news/proiect-modificare-OG-26-asociatii-fundatii.html


12 Septembrie 2007

Guvernul a adoptat ieri un proiect de lege de modificare a reglementarii cadru in materie de asociatii si fundatii, OG nr. 26/2000.

Proiectul adoptat de Guvern va fi trimis spre dezbatere si adoptare Parlamentului.

Modificarile vizeaza:

1. Cerinte suplimentare pentru recunoasterea caracterului de utilitate publica
Cerintele suplimentare fata de cele reglementate in prezent:
- activitatile desfasurate au condus la rezultate reale, benefice si semnificative pentru comunitate si la indeplinirea unor obiective de interes general sau ale unor colectivitati, astfel cum au fost prevazute in actul constitutiv sau in statut.
- nu desfasoara activitati angajate politic sau activitati de sprijinire a unor partide sau aliante politice sau electorale, candidati in alegeri sau persoane care ocupa functii de demnitate publica. Reprezentantul asociatiei sau fundatiei va depune o declaratie in acest sens.
- isi desfasoara activitatea intr-un sediu adecvat obiectului de activitate al asociatiei sau fundatiei si dispune de dotari destinate in exclusivitate realizarii activitatilor de interes general sau ale unor colectivitati.
- dispune de personal care are pregatirea profesionala necesara pentru activitatea pe care o desfasoara.
- Dispune de resursele financiare necesare pentru realizarea activitatilor de interes general sau ale unor colectivitati pe care si le-a propus prin actul constitutiv sau prin statut.
- face dovada unei capacitati de autofinantare a serviciilor dezvoltate de cel putin 30% din costul total al acestora.

2. Evitarea confuziei intre denumirea unei asociatii/fundatii si denumirea unei autoritati sau institutii publice
La infiintarea asociatiilor si fundatiilor va fi interzisa utilizarea in denumirea asociatiei/fundatiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile sa creeze confuzie cu denumirea unor autoritati sau institutii publice sau de interes public national sau local. In cazul in care denumirea nu respecta aceasta interdictie, judecatorul va pune in vedere reprezentantului asociatiei sa modifice denumirea.
In ceea ce priveste asociatiile si fundatiile deja infiintate ale caror denumiri creeaza confuzie au obligatia de a modifica denumirea in termen de 3 luni de la intrarea in vigoare a noii reglementari. In caz contrar, la sesizarea oricarei autoritati, institutii sau persoane interesate, instanta judecatoreasca va putea pronunta dizolvarea asociatiei/fundatiei.

LEGEA PRIVIND ORGANIZAŢIILE DE UTILITATE PUBLICĂ

Proiect

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1: Activitatea de utilitate publica
(1) O activitate de utilitate publică reprezintă oricare activitate, desfăşurată în conformitate cu scopul şi obiectivele organizaţiei şi cu respectarea prevederilor legale, care sprijină sau promovează interesul general al publicului larg sau al unei comunităţi din următoarele domenii de activitate:
a) Sport pentru amatori,
b) Artă,
c) Servicii sociale şi asistenţă socială,
d) Caritate,
e) Ajutor umanitar şi în caz de dezastre,
f) Apărarea împotriva şi prevenirea dezastrelor
g) Asistenţă medicală,
h) Coeziune socială,
i) Dezvoltare socială sau economică,
j) Securitate socială,
k) Drepturi civile sau drepturile omului,
l) Protecţia consumatorului,
m) Cultură,
n) Democraţie,
o) Ecologie şi protecţia mediului,
p) Educaţie şi formare profesională
q) Combaterea discriminării,
r) Eliminarea sărăciei,
s) Sănătate şi bunăstare,
t) Conservarea tradiţiilor şi a patrimoniului cultural
u) Protecţia animalelor,
v) Ştiinţă şi inovare tehnologică,

Articolul 2 : Organizaţia cu statut de utilitate publică
(1) Poate dobândi statutul de utilitate publică orice organizaţie non-profit care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este înregistrată în condiţiile OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile;
b) a derulat activităţi în conformitate cu prevederile anterioare pentru cel puţin o perioadă de 1 an de zile şi are depus şi înregistrat la administraţia financiară cel puţin un bilanţ contabil.
c) activităţile desfăşurate de către organizaţie sunt accesibile publicului larg fără a se face vre-o condiţionare de calitatea de membru a organizaţiei
d) membrii Consiliului Director nu se află în vreo poziţie de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale sau locale sau nu exercită o funcţie în cadrul vreunui partid politic.
e) are reguli aprobate de către Consiliul Director pentru prevenirea conflictului de interese.
(2) Statutul de utilitate publică se va acorda dacă datele din documentele depuse la solicitarea statutului, rapoartele ulterioare şi alte informaţii, considerate împreuna si avându-se in vedere toate faptele si circumstanţele, se poate concluziona ca organizaţia respectivă funcţionează in principal pentru a desfăşura activităţi de utilitate publică.
(3) Nu poate dobândi statut de utilitate publică organizaţia care se află în una dintre următoarele situaţii :
a) are ca beneficiari doar proprii săi membrii sau persoane afiliate intr-un fel la organizaţie sau la personalul acesteia;
b) este organizată şi acţionează în principal pentru un scop comercial aşa după cum rezulta din natura si volumul activităţilor economice ale organizaţiei respective ;
c) desfăşoară activităţi politice sau sprijină partide sau formaţiuni politice;
d) organizaţia a cărei membrii ai Consiliului Director sunt remuneraţi pentru serviciile oferite în această calitate;
e) desfăşoară activităţi de lobby;
f) au săvârşit infracţiuni fiscale ;
g) membrii Consiliul Director sau directorul executiv, daca acesta nu este membru al Consiliul Director, au fost condamnaţi pentru infracţiuni fiscale sau alte tipuri de infracţiuni.

CAPITOLUL II
COMISIA PENTRU UTILITATE PUBLICA

Articolul 3. Organizarea Comisiei pentru utilitate publică
(1) Se înfiinţează Comisia pentru utilitate publică, numită în continuare Comisia, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, numită în continuare Comisia, in calitate de organ administrativ autonom. Comisia este alcătuită din 9 reprezentanţi din care cel puţin 4 sunt numiţi din rândul organizaţiilor neguvernamentale din domenii regăsite la Art.1.
(2) Comisia îşi desfăşoară activitatea in subcomisii cu condiţia ca cel puţin un reprezentant al organizaţiilor negugernamentale sa fie prezent.
(3) Comisia îşi va elabora un regulament de organizare şi funcţionare.
(4) Membrii Comisiei vor primi o indemnizaţie lunară.
(5) Membrii ONG sunt nominalizaţi de către Primul Ministru la propunerea organizaţiilor neguvernamentale.
(6) Departamentul de Analiză şi Planificare Politică din cadrul Cancelariei Primului ministru va asigura secretariatul Comisiei.

Articolul 4. Rolul de certificare
(1) În calitate de autoritate de certificare, Comisia îndeplineşte următoarele atribuţii :
a) certifică recunoaşterea statutului de utilitate publică;
b) retrage statutul de utilitate publică în conformitate cu articolul 10 ;
c) păstrează dosarele de certificare în conf. cu prevederile art. 4.2-4.4;
d) oferă informaţii publicului despre organizaţiile de utilitate publica certificate;
e) eliberează formulare, instrucţiuni si modele de documente;
f) oferă consiliere si instruire pentru organizaţiile de utilitate publică.
(2) Dosarele de certificare vor fi păstrate într-un registru central. Dosarele vor conţine documentele de aplicaţie înaintate de fiecare organizaţie certificată precum şi toate completările, rapoartele şi deciziile ulterioare.
(3) Registrul şi dosarul de certificare al fiecărei organizaţii certificate sau căreia i-a fost retras certificatul sun publice şi pot fi consultate de orice persoană interesată şi se supun dispoziţiilor Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
(4) Orice persoana poate cere, direct sau prin posta, o copie a oricărei înregistrări din registru sau a oricăror documente aflate intr-un dosar de certificare. Copiile cerute, sau o decizie in scris care sa explice motivele pentru respingerea cererii, vor fi eliberate in termen de 5 zile de la data depunerii cererii. Toate dosarele pot fi de asemenea prezentate public prin internet.
(5) Oricare organizaţie căreia i-a fost retrasa certificarea va fi scoasa din registru, dar dosarul, incluzând decizia de retragere a certificării, va fi păstrat si va fi făcut disponibil publicului.

Articolul 5 : Rolul de supraveghere
(1) In calitate de autoritate de supraveghere, Comisia îndeplineşte următoarele atribuţii :
a) emite norme si interpretări ;
b) monitorizează si asigura conformitatea cu aceasta lege si cu normele Comisiei ;
c) primeşte si evaluează rapoartele anuale de activitate şi documentaţia trimisă de către organizaţiile recunoscute cu statut de utilitate publică;
d) in conformitate cu limitele prevăzute la art. 5.2, investighează posibile încălcări ale acestei legi si a normelor de către o organizaţie de utilitate publică;
e) oferă organizaţiei de utilitate publică sprijinul şi instruirea potrivită;
(2) O organizaţie de utilitate publică care este investigată în conformitate cu art. 5.1(d) poate refuza accesul la registrele sau locaţiile sale, în cazul în care consideră că investigaţia este nepotrivită sau reprezintă o încălcare a drepturilor sale sau a drepturilor oricărei alte persoane. Pentru a continua investigaţia, Comisia trebuie să obţină împuternicire din partea unei autorităţi jurisdicţionale competente, care va avea puterea de a impune sancţiuni pentru investigaţii abuzive sau pentru refuzuri nejustificate de a coopera.

Articolul 6 : Rolul de sancţionare
După ce a fost eliberată o notă de constatare a încălcării prevederilor prevăzute de prezenta lege si după ce a fost acordată posibilitatea de a corecta situaţia, Comisia, în calitate de autoritate de sancţionare, poate dispune suspendarea temporară sau retragerea certificării unei organizaţii de utilitate publică in conformitate cu art. 10.


CAPITOLUL III
RECUNOASTEREA STATUTULUI DE UTILITATE PUBLICĂ

Articolul 7 : Documentele necesare
Orice organizaţie non-profit care doreşte recunoaşterea statului de utilitate publică trebuie să depună la Comisie următoarele documente :
a) cererea de recunoaştere;
b) o copie a actului constitutiv al organizaţiei şi statutul, inclusiv modificările ulterioare;
c) hotărârea judecătorească de înfiinţare, şi cele de modificare dacă este cazul;
d) copie după certificatul de înregistrare în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;
e) Copie după Certificatul de înregistrare fiscală;
f) Copie după dovada de sediu;
g) Copie după ultimul bilanţ contabil;
h) Lista membrilor Consiliul Director;
i) Documentul aprobat de Consiliul Director referitor la conflictul de interese;
j) Raport succint asupra activităţii de la înfiinţare;
k) Planul strategic sau planul de activităţi şi proiecte pentru anul ce urmează atât pentru activităţile cu scop nepatrimonial cât şi pentru activităţile generatoare de venituri;
l) Cazierul fiscal al organizaţiei şi al membrilor Consiliului Director.

Articolul 8 : Recunoaşterea şi refuzul recunoaşterii
(1) Comisia trebuie sa elibereze organizaţiei care solicita statutul de utilitate publică o certificare scrisa sau o decizie scrisa prin care este respinsă certificarea în cel mult şaizeci (60) de zile de la data de primire a dosarului de certificare, cu excepţia cazului in care Comisia cere in mod formal, informaţii suplimentare sau clarificări.
(2) După primirea informaţiilor suplimentare sau a clarificărilor cerute, Comisia va elibera un certificat de atestare a statutului de utilitate publică sau o decizie de refuz a certificării intr-un termen:
a) egal cu numărul de zile ramase din cele 60 de zile iniţiale, sau
b) zece (10) zile de la primirea infomaţiilor suplimentare sau clarificările cerute,
în funcţie de care dintre cele doua termene este mai extins.
(3) O organizaţie dobândeşte statutul de utilitate publică numai in baza unui certificat.
(4) Dacă eliberarea certificatului este refuzată, Comisia va elibera, împreună cu un refuz scris, o argumentare scrisa a acestuia.

Art. 10 Retragerea certificatului
(1) O organizaţie de utilitate publică poate cere oricând Comisiei, prin depunerea unei cereri scrise, prin care declară că în conformitate cu regulamentul de organizare şi în urma unei hotărâri a Consiliului Director, decide renunţarea la certificat.
(2) In conformitate cu art. 6 si art. 10 alin. 3, Comisia poate suspenda sau revoca certificatul de atestare a statutului de utilitate publica numai în baza unor dovezi clare ca organizaţia de utilitate publică a comis grave sau repetate încălcări ale dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Împrejurările prevăzute la Art. 10.2 pot fi sesizate Comisiei de către orice persoană fizică sau persoană juridică interesată, Comisia având obligaţia de a se pronunţa asupra solicitării urmând a comunica decizia luată în termen de 30 de zile;
(4) Comisia poate suspenda sau revoca certificatul de atestare a statutului de utilitate publică numai după o notificare prealabilă a organizaţiei de utilitate publică în cauză, dându-i acesteia timpul necesar de a înlătura neregularităţile care au constituit cauza de suspendare sau retragere a certificatului de atestare a statutului de utilitate publica.
(5) Retragerea certificatului se efectuează in conformitate cu art. 10 alin. 1 în baza cererii organizaţiei de utilitate publică de renunţare la certificat sau in conformitate cu art. 10 alin. 2, când Comisia emite o notificare scrisa asupra retragerii certificatului organizaţiei.
(6) Retragerea certificatului duce la încetarea tuturor beneficiilor organizaţiei de utilitate publică dar nu si a obligaţiilor, în special a celor referitoare la fondurile si activele dobândite pe perioada cât organizaţia era certificată ca organizaţie de utilitate publică sau a obligaţiilor de a prezenta rapoarte asupra acestor fonduri sau active, pentru toata perioada cât organizaţia a fost certificată ca organizaţie de utilitate publică.


CAPITOLUL IV
ADMINISTRAREA ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ

Art. 11 Consiliul Director
(1) Consiliul Director al unei organizaţie de utilitate publică poartă răspunderea pentru politica si operaţiunile financiare. Persoanele fără capacitate, acelea care nu au împlinit vârsta de 16 ani si persoanele care au fost condamnate pentru o infracţiune in ultimii 10 ani la data la care au fost propuşi pentru mandat, nu sunt eligibili pentru funcţia de membru al Consiliului Director.
(2) Nu sunt eligibile pentru a fi certificate ca fiind organizaţii de interes public sau dacă o au pierd această calitate acele organizaţii în a căror consiliu director se află persoane cu funcţie de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale sau locale, persoane numite în funcţii publice sau deţinând funcţii în cadrul unor partide politice sau formaţiuni politice.

Art. 12 Cenzorul sau Auditul
(1) O organizaţie de utilitate publică cu venituri care depăşesc echivalentul a 50.000 EURO in anul fiscal încheiat, au obligaţia numirii unui Cenzor sau Comisie de Cenzori, ai cărei membri nu pot fi membri ai Consiliului Director sau angajaţi ai organizaţie de utilitate publică. Cenzorul sau Comisia de cenzori după caz au acces la toate registrele, înregistrările şi informaţiile referitoare la activitatea organizaţiei şi va fi răspunzătoare cu verificarea respectării de către organizaţia de utilitate publică a legii, a actului sau constitutiv, a statului şi a hotărârilor Consiliului Director.
(2) Cenzorul raportează asupra verificărilor făcute, cel puţin o data pe an, Consiliului Director. Daca Cenzorul descoperă nereguli grave, aduse în scris la cunoştinţă Consiliului Director, nu sunt corectate sau prevenite de către acesta, va aduce aceste nereguli la cunoştinţa autorităţilor competente.
(3) În situaţia în care întreaga activitate a organizaţiei este auditată de către o firmă sau o persoană autorizată în acest fel dispoziţiile alin.2 şi 3 nu mai sunt obligatorii.
(4) Fiecare organizaţie de utilitate publică păstrează registre contabile şi înregistrări la zi ale activităţilor sale financiare în concordanţă cu cerinţele legale în vigoare şi va păstra în arhiva înregistrările şi registrele contabile şi non-contabile pe o perioadă de cel puţin 5 ani, dacă legea nu dispune altfel.

CAPITOLUL V
ACTIVITATEA ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ

Art. 13 Activitatea economică
O organizaţie de utilitate publică poate desfăşura activităţi economice, dar numai atâta timp cât activităţile economice care nu au legătura cu Activităţile de Utilitate Publică nu constituie principala activitate a organizaţiei de utilitate publică şi se află sub ponderea de 50% din totalul veniturilor non-profit.

Art. 14 Relaţia cu autorităţile publice şi partidele politice
(1) O organizaţie de utilitate publică poate în mod liber să desfăşoare activităţi de cercetare, educaţie, publicare de materiale şi susţinere publică, legate de orice subiect ce afectează interesul public, inclusiv critici aduse politicilor sau activităţilor statului sau ale instituţiilor si funcţionarilor acestuia.
(2) O organizaţie de utilitate publică nu poate desfăşura activităţi de strângere de fonduri si campanii de sprijinire ori opoziţie faţă de un partid politic sau un candidat pentru o funcţie publică în care acesta poate fi numit ori ales şi nici nu poate propune ori înregistra candidaţi pentru funcţii publice.


CAPITOLUL VI
RAPOARTELE ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ

Art. 15 Rapoartele Generale şi Cerinţe de Transparenţa
(1) Organizaţia de utilitate publică va depune extrase din raportul financiar precum şi raportul de activitate la Comisie în termen de 30 de zile de la termenul de depunere legala a situaţiei financiare.
(2) Organizaţia de utilitate publică are obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului,
(3) Orice document sau raport care au stat la baza cererii de certificare sau au fost ulterior depuse la Comisia pentru utilitate publică vor fi puse la dispoziţia publicului gratuit pe internet şi, în scris la cerere, contra unei taxe rezonabile ce reprezintă contravaloarea multiplicării acestora.
(4) Organizaţiile cărora li se aplică dispoziţiile Art. 12 vor include o copie a raportului cenzorului sau de audit în raportul său financiar.
(5) Organizaţia de utilitate publică are dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le întocmeşte că organizaţia este recunoscută ca fiind de utilitate publică;
Orice facilitate fiscală pentru organizaţia de utilitate publică vor fi stabilite prin Codul Fiscal.

CAPITOLUL VII
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Art. 19 Lichidarea
(1) În cazul unei lichidări voluntare sau involuntare a unei persoane juridice certificată ca organizaţie de utilitate publică, Consiliul Director al organizaţiei de utilitate publică, sau instanţa de judecată, va prezenta un plan de lichidare Comisiei pentru Utilitate Publica. Planul va include prevederi corespunzătoare, care sa asigure ca activele si bunurile ramase după lichidarea tuturor obligaţiilor vor fi distribuite unei alte organizaţiei de utilitate publică, pentru a fi folosite in acelaşi scop in care fuseseră folosite de către organizaţia de utilitate publică lichidată.
(2) Distribuirea de bunuri sau active nu poate fi făcuta decât în concordanţă cu planul de lichidare aprobat de către Comisie.

Art. 20 Efectele asupra altor legi
Prezenta lege abroga Capitolul VI din OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile

Art. 21 Intrarea in vigoare si perioade tranzitorii
Prezenta lege intra in vigoare la [...].
Organizaţiile care sub incidenţa legilor anterioare au un statut similar sau echivalent aceluia de organizaţie de utilitate publică au la dispoziţie un an (1 an) de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru a depune actele necesare certificării ca organizaţiei de utilitate publică, în condiţiile prezentei legi. Organizaţiile care nu depun actele necesare certificării în condiţiile prezentei legi, după o notificare scrisa in acest sens, pierd statutul de organizaţie de utilitate publică sau echivalent acestuia, la 30 de zile de la expirarea notificării, cu excepţia cazului în care, în această perioada a depus actele necesare certificării.

IP/07/1210 Bruxelles, 6 august 2007

Şi cadrele didactice au nevoie de o formare de calitate!
Comisia propune îmbunătăţirea calităţii formării cadrelor didactice în Uniunea Europeană

Astăzi Comisia Europeană a prezentat propuneri pentru îmbunătăţirea calităţii formării cadrelor didactice în UE. Un nivel ridicat de predare constituie o condiţie preliminară pentru a asigura un sistem de educaţie şi de formare de înaltă calitate, care reprezintă, la rândul său, un factor hotărâtor puternic pentru competitivitatea Europei pe termen lung, precum şi pentru capacitatea acesteia de a crea mai multe locuri de muncă şi de a genera creştere. În cazul în care sunt adoptate de statele membre, propunerile asupra cărora s-a convenit astăzi vor garanta că UE deţine o forţă de muncă cu un nivel ridicat de pregătire necesară pentru a face faţă presiunii secolului XXI.
Ján Figel’, comisarul european pentru educaţie, formare, tineret şi cultură, a declarat:
„Un nivel mai bun de predare şi de învăţare este deosebit de important pentru
competitivitatea UE pe termen lung, întrucât o forţă de muncă cu o înaltă pregătire
este o forţă de muncă mai eficientă. Consider că este necesar să asigurăm faptul că
UE dispune de cadre didactice de o înaltă calitate dacă vrem ca reformele în domeniul educaţiei din statele membre să fie o reuşită. Cu toate acestea, după cum
studiile o indică, la nivelul UE există evoluţii îngrijorătoare, majoritatea statelor
membre raportând deficienţe în ceea ce priveşte competenţele profesorilor şi probleme în a actualiza aceste competenţe. În comunicarea de astăzi, în limita competenţelor sale, Comisia îndeamnă statele membre să abordeze aceste probleme, propunând o serie de orientări comune şi de principii de acţiune”.
În vederea pregătirii elevilor pentru societatea UE din ce în ce mai mult bazată pe
cunoaştere, cadrelor didactice li se solicită să dezvolte elevilor o nouă serie de
abilităţi, ceea ce necesită adesea noi metode de predare. În plus, există o cerere
crescândă pentru profesori de a preda în clase care au elevi de culturi şi limbi
materne diverse, cu niveluri diferite de competenţe şi de nevoi speciale.
Totuşi, numeroase cadre didactice afirmă că nu sunt obişnuite cu folosirea noilor tehnologii în sălile de clasă. Pe lângă acestea, analiza realizată de Comisia Europeană arată că adesea sistemele actuale de instruire şi formare pentru
cadrele didactice din statele membre nu reuşesc să ofere cadrelor didactice formarea necesară. De fapt, în unele state membre, există un nivel scăzut de coordonare sistematică între diversele elemente ale procesului de formare a profesorilor. Acest lucru duce la lipsa de coerenţă şi de continuitate, în special între formarea profesională iniţială a cadrelor didactice şi perioada ulterioară de integrare la serviciu, precum şi între instruirea la locul de muncă şi dezvoltarea profesională.În plus, analiza Comisiei indică un nivel redus al investiţiilor în instruirea şi dezvoltarea continue a cadrelor didactice. De exemplu:
• instruirea la locul de muncă este obligatorie în numai 11 state membre;
• în cazul în care există instruire la locul de muncă, în general aceasta însumează mai puţin de 20 de ore pe an şi nu reprezintă niciodată mai mult de cinci zile anual;
• numai o jumătate din ţările din Europa oferă cadrelor didactice noi o formă sistematică de asistenţă (şi anume cursuri de integrare la locul de muncă,instruire, consiliere) în primii ani de activitate profesorală.
Comisia Europeană conlucrează strâns cu statele membre la îmbunătăţirea calităţii
formării cadrelor didactice în UE, ca parte dintr-un proces global de cooperare
politică în domeniul educaţiei şi instruirii care să încurajeze şi să sprijine reformele naţionale. Această cooperare a condus la comunicarea actuală a Comisiei care defineşte un cadru comun pentru politicile destinate să îmbunătăţească calitatea
formării cadrelor didactice. De asemenea, acest document răspunde la o solicitare
formulată în 2004 în Raportul comun al Consiliului şi al Comisiei privind progresul
înregistrat în îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona în domeniile educaţiei şi
instruirii, şi anume dezvoltarea unei serii de principii comune la nivel european
pentru îmbunătăţirea competenţelor şi calificărilor cadrelor didactice şi instructorilor.
Comunicarea propune statelor membre anumite orientări generale pentru dezvoltarea de politici şi practici. Printre acestea se numără:
• asigurarea accesului tuturor cadrelor didactice la cunoştinţele,
comportamentele şi competenţele pedagogice pe care aceştia le solicită pentru
a fi eficienţi;
• asigurarea coordonării, coerenţei şi resurselor adecvate pentru formarea şi
dezvoltarea profesională a cadrelor didactice;
• promovarea unei culturi a practicii reflexive şi a cercetării în rândul cadrelor
didactice;
• promovarea statutului şi recunoaşterii profesiei de cadru didactic; precum şi
• sprijinirea profesionalizării învăţământului.

Trimitere din text: Austria, Belgia, Germania, Estonia, Finlanda, Ungaria, Lituania, Letonia, România,
Malta, Regatul Unit.

Call for teachers

For the school year 2007-2008, European Schoolnet will run a school competition on behalf of the Museum of Europe. The competition name is “50 Years Together in Diversity” and is intended to enhance and support European citizenship education in schools, in the year when the European Union celebrates its 50th anniversary.

The competition is designed for students from 14 to 18 (20) years of age, which are based in the 27 EU Member States. The participants are expected to submit entries which will consist of two parts:
- an essay, in either EN, FR or DE, answering a question
- a visual composition (multimedia format, in the students’ mother tongue).

The participating students must be organised in teams of 10 to 20 members and led by two coordinating teachers. One winning team and its coordinating teachers from each of the 27 countries will be invited to Brussels to visit the Museum of Europe in March 2008.

European Schoolnet would like to set up group of 27 teachers to cover the 27 Member States of the European Union. Therefore we invite teachers to apply to become members of this group. The potential candidates should ideally meet the following criteria:

- teach in a EU Member State (in a lower or upper secondary school, since the competition
- audience are students 14 to 18 (20) years of age)
- be able to communicate in English (working language)
- have basic skills to browse and use the Web
- have experience in European projects.

The project is expected to start in September 2007 and come to an end in June 2008.

The selected teachers are expected to perform the following tasks:
- act as national disseminator of information about the project
- encourage schools from their countries to participate to the competition
- moderate the competition entries
- evaluate and deliver a short list of the best 10 entries from their own country.

The selected teachers won’t be eligible to take part in the competition with their own classes, since they will be in charge of the evaluation activity of all the entries to the competition, from their countries.
All teachers interested to apply are invited to send their CVs to: http://us.f528.mail.yahoo.com/ym/Compose?To=Petru.Dumitru@eun.org
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articlesdisplayArticle/articleID_8989/Succesul-individual-romanesc-in-Bruxelles-ul-european-(4).html
Deadline: 2 September 2007

Ce este un Mediator scolar ce drepturi si ce obligatii are

ANEXA 2 la O.M.E.C.T. nr. 1539/19.07.2007
Normele de încadrare, activitate şi salarizare ale mediatorului şcolar
Capitolul I: Dispoziţii generale
Art. 1 Principala responsabilitate a mediatorului şcolar este de a sprijini participarea tuturor copiilor din comunitate la învăţământul general obligatoriu, încurajând implicarea părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi facilitând colaborarea dintre familie – comunitate - şcoală.
Art. 2 (1) Mediatorul şcolar este angajat de unitatea de învăţământ preuniversitar sau de către Centrul judeţean/al municipiului Bucureşti de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, înfiinţat conform Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării, nr. 5418/2005.
(2) Îndrumarea metodologică a activităţii mediatorului şcolar revine Centrului judeţean/al municipiului Bucureşti de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, iar coordonarea şi monitorizarea activităţii mediatorului revin conducerii unităţii/unităţilor de învăţământ preuniversitar în care îşi desfăşoară activitatea.
(3) Mediatorul şcolar colaborează cu personalul unităţii de învăţământ preuniversitar, cu consiliul părinţilor sau cu alte structuri asociative ale părinţilor recunoscute de unitatea de învăţământ preuniversitar, cu autorităţile locale/judeţene, cu organizaţii nonguvernamentale şi cu ceilalţi parteneri ai unităţii de învăţământ preuniversitar care au ca scop creşterea gradului de participare la educaţie şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale.
Art. 3 Mediatorul şcolar îşi desfăşoară activitatea în unităţile de învăţământ preuniversitar şi în comunităţile de care aparţin acestea, unităţi autoidentificate sau identificate pe baza criteriilor din Anexa 1. Angajarea mediatorului se face la solicitarea şcolii sau a comunităţii, la propunerea inspectoratelor şcolare judeţene/al Municipiului Bucureşti, a autorităţilor publice locale/judeţene, a organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale sau la solicitarea părinţilor elevilor din unitatea şcolară respectivă.
Capitolul II. Selecţia, încadrarea, normarea şi salarizarea personalului
Art. 4 (1)Mediatorul şcolar poate fi:
a) absolvent de liceu, filieră vocaţională – specializare mediator şcolar sau absolvent al oricărui alt profil , urmat de un curs de formare profesională cu specializarea mediator şcolar, recunoscut de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
b) absolvent al învăţământului obligatoriu cu durata de cel puţin 8 clase, urmat de parcurgerea cursurilor de formare profesională cu specializarea mediator şcolar, recunoscute de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, şi în curs de completare a studiilor liceale.
(2) Pe postul de mediator şcolar, se recomandă angajarea unei persoane care cunoaşte limba şi cultura comunităţii locale pentru care sunt necesare serviciile de mediere şcolară.
(3) Într-o primă etapă, unităţile angajatoare vor avea în vedere, pentru ocuparea posturilor de mediator şcolar, persoane care au urmat cursurile organizate în cadrul programelor PHARE Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate şi care au mai lucrat ca mediatori.
5
Art. 5 Identificarea mediatorului şcolar este responsabilitatea comună a consiliului de administraţie al şcolii şi a comitetului reprezentativ al părinţilor sau a altei forme de asociere a părinţilor, recunoscută de şcoală.
Art. 6 Angajarea mediatorului şcolar se face, după caz, de către Centrul Judeţean/al municipiului Bucureşti de Resurse şi de Asistenţă Educaţională sau de către unitatea de învăţământ preuniversitar, urmare a paşilor descrişi la Art. 2 şi 3 din Anexa 1.
Art. 7 Nivelul de salarizare a mediatorului şcolar este cel prevăzut pentru categoria personal didactic auxiliar, poziţiile: 279, 280 şi 281.
Art. 8 Organizaţii nonguvernamentale sau grupuri de iniţiativă locale pot angaja mediatori şcolari, cărora le asigură costurile salariale, pentru şcoli cuprinse/partenere in diferite proiecte educaţionale, dacă desfăşurarea activităţii mediatorului şcolar în şcoală este agreată de comunitate şi de şcoală şi în urma acordului Inspectoratului Şcolar Judeţean/Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.
Capitolul III. Responsabilităţile şi atribuţiile mediatorilor şcolari
Art. 9 Atribuţiile mediatorului şcolar:
1. Facilitează dialogul şcoală – familie – comunitate.
2. Contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului faţă de şcoală în comunitate şi a respectului şcolii faţă de comunitate.
3. Monitorizează copiii de vârstă preşcolară din comunitate care nu sunt înscrişi la grădiniţă şi sprijină familia/susţinătorii legali ai copilului în demersurile necesare pentru înscrierea acestora în învăţământul preşcolar.
4. Monitorizează copiii de vârstă şcolară, din circumscripţia şcolară, care nu au fost înscrişi niciodată la şcoală, propunând conducerii şcolii soluţii optime pentru recuperarea lor şi facilitând accesul acestora la programele alternative de învăţământ (înscrierea în învăţământul de masă la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, includerea în programul A doua şansă etc.);
5. Sprijină organizarea de programe suport pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare (programe de recuperare, programe de intervenţie personalizată, programe tip „Şcoala de după şcoală” etc.).
6. Colectează datele statistice relevante pentru monitorizarea accesului la educaţie şi menţinerea copiilor în sistemul educaţional obligatoriu.
7. Consemnează cu acurateţe şi obiectivitate problemele educaţionale sau de altă natură care au efect asupra participării la educaţie a copiilor din comunitate, informând familiile despre rolul şcolii şi despre prevederile legale referitoare la participarea copiilor la educaţie.
8. Asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar, monitorizează situaţia şcolară şi activitatea extraşcolară a acestora, încurajând participarea lor la educaţie.
9. Transmite şcolii toate datele colectate din comunitate, în scopul identificării soluţiilor optime pentru asigurarea accesului egal la educaţie al copiilor.
10. Contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea caracteristicilor etnoculturale în mediul şcolar, prin implicarea în organizarea de activităţi cu părinţii/alţi membri ai comunităţii, organizarea de activităţi cu dimensiune multiculturală, organizare de activităţi extracurriculare etc.
11. Monitorizează şi încurajează prezenţa elevilor la orele din cadrul programelor alternative, suplimentare/de sprijin.
6
12. Sprijină elaborarea planului de desegregare şcolară şi implementarea acestuia, prin colaborare cu conducerea şcolii.
13. Informează autorităţile responsabile despre eventualele încălcări ale drepturilor copilului şi sprijină demersurile acestora pentru soluţionarea situaţiilor respective.
Art. 10 Atribuţiile prevăzute la art. 9 pot fi detaliate şi completate prin fişa postului.
Art. 11 (i)Evaluarea anuală a mediatorului şcolar se face de către instituţia angajatoare.
(ii) În cazul în care mediatorul este angajat de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională/Centrul de resurse şi Asistenţă Educaţională al municipiului Bucureşti, evaluarea se face pe baza rapoartelor de monitorizare elaborate de unitatea/unităţile în care mediatorul şcolar şi-a desfăşurat activitatea.
(iii) Evaluarea se va face pe baza raportului directorului unităţii şcolare, care trebuie să cuprindă:
- tipuri de activităţi organizate sau la care a luat parte mediatorul şcolar (întâlniri cu părinţii, realizarea recensământului copiilor etc.);
- impactul activităţii desfăşurate asupra comunităţii;
- gradul de satisfacţie a unităţii şcolare, a părinţilor, elevilor, comunităţii.

ACORD DE PARTENERIAT CU "ALIANŢA INTRE GENERATII"

Asociatia Voluntarii Normalisti va incheia in ianuarie 2008 pe o perioada de un an un acord de parteneriat cu "ALIANŢA INTRE GENERATII" din Falesti Republica Moldova.
Acest acord isi propune sa deruleze proiecte de colaborare transfrontaliera in conformitate cu profilul de activitate al celor doua Asociatii si in acord cu prevederile legislatiei Romaniei si UE in legatura cu aceste linii de finantare.




Get your own Slide Show!

LdV Partnership Projects

Introduction

A Leonardo da Vinci Partnership is a framework for small-scale cooperation activities between organisations working in the field of vocational education and training ("VET") which will be working on themes of mutual interest to the participating organisations. Projects can focus more on the active participation of trainees, while others will concentrate on the cooperation between teachers, trainers or VET-professionals. The cooperation may not only include VET schools or institutions but also enterprises, social partners or other VET stakeholders. They can cooperate at national, regional or local level, but also at sector level, such as within VET-fields or economic sectors.
Partnership projects will fill a gap in the existing Leonardo da Vinci actions, i.e. the pure mobility projects and the bigger transfer of innovation projects, as they allow for cooperation in VET beyond mobility activities without, however, demanding large scale cooperation involving big budgets as in the Transfer of Innovation. Partnerships could also be used to continue to cooperate on results achieved in a previous project or be a first step towards a mobility of transfer of innovation project.
Partnerships are an excellent way of enabling peer learning activities for the use of common tools as described in the Helsinki Communiqué, such as transparency, EQF, ECVET, quality assurance, excellence of skills, competences for key sectors.

Aims and Objectives – topics for co-operation

LdV Partnerships follow the objectives of the LdV programme as set out in Article 15.1 of the Programme Decision, which reflect the general political goals of VET policy at European level. This includes the objectives linked to the Copenhagen process and the Helsinki declaration. The main priorities for VET as they have been reviewed in the Helsinki Communiqué in December 2006 set an excellent framework for LdV partnerships:
Improving the attractiveness and quality of VET
Development and implementation of common tools for VET
Strengthening mutual learning
Taking all stakeholders on board.
The priorities for LdV-Partnerships in the draft call for proposals 2008-2010, such as presented to the Committee for its meeting on 12 June 2007, address the two following topics:
- cooperation between VET institutions, enterprises, and/or social partners
- cooperation between VET stakeholders at national, regional and local level or at sector level to ensure their active involvement in the implementation of the Copenhagen process, as foreseen in the Helsinki communiqué.
More specifically, LdV partnerships will be differentiated from the partnership actions in the Comenius and Grundtvig programme on the basis of the content of the activities, which have to be clearly VET related. A second particularity of LdV partnership will be the strive towards the opening towards other stakeholders than just VET schools, such as enterprises, social partners, regional, local or even national decision makers.
The following examples of topics which could be covered within a LdV partnership are based on the Helsinki communiqué reflecting present priority topics in common VET policy:
Development of guidance and advice on VET;
Opening VET to flexible pathways and create better conditions for transition to working life;
Reinforce or create closer links of VET with working life;
Promoting the recognition of non-formal and informal learning;
Responding to the needs of the labour market, particularly of SMEs, anticipation of skills needed in labour market;
Improve the qualification of teachers and trainers;
Support the implementation of Quality assurance in VET
Cooperate in the area of transparency of VET systems (i.e. ECVET, EQF, Europass…)
Support the development of national qualifications frameworks in relation to EQF
Cooperate to test and apply common concepts developed at European level with the aim to achieve a spreading at the level of the actors “on the ground”

Examples of activities

The LdV NA agreed that no distinction should be made between different Partnership types in LdV, in order to keep the application simple. The single Partnership type can however cover a lot of different activities. They can be centred on the trainees and their skills-development, they can address the qualification of teachers and trainers, exchange of experiences, mutual learning or even involve the institutional and/or VET field level. They can cover for example:
· Exchanging teaching staff and/or trainees
- application of common training contents in VET institutions
- exchange of staff and trainees involved in project activities
- active cooperation between teacher, trainers and trainees
· Producing something in common
- making of technical objects, constructions, tangible products
- integration of theory and practice
- active cooperation between teacher, trainers and trainees
· Cooperating on specific subjects
- common work on training contents and topics, European dimension included
- integration of theory and practice
- exchange and transfer of experience and good practice in training methods and contents
- common development of teaching and training methods
· Cooperating within a VET-field or economic sector
- common work on training contents and topics, European dimension included
- exchange and transfer of experience and good practice in training methods and contents
- common development of teaching and training methods
- exchange of staff and trainees involved in project activities

Results / outcome

LdV Partnership will produce an outcome or results which allow later dissemination and further application of the results of the cooperation. This can be descriptive or tangible, take the form of a common report, a conference, a CD, a tangible product worked out by trainees, a training concept in a specific VET field, ...etc. The partnership results will be delivered with the final report and their quality assessed for the payment of the final balance.
It is not sufficient that a partner just organises a special event concerning the subject and exchanges the report with the partners without any mobilities. It is important that a true and active cooperation takes place between the partners on the subject covered by the partnership.

Possible partners

It is important to note that the partners in an LdV partnership are not limited to VET schools. The participation of other stakeholders such as enterprises or social partners has, on the contrary, to be encouraged, in order to achieve the goal of increasing the quality of training as well as the link between training content and labour market needs. Possible partners can thus be VET institutions, training organisations, enterprises, social partners, decision makers, stakeholders, associations, economic sector representatives.

Conditions

1. duration
LdV partnerships have a duration of 2 years.
2. size of partnership
They must have at least 3 partners from 3 different countries, at least one of which is an EU Member State.
3. level of grants
The grant will be paid as a flat-rate amount. The level of the grant is based on the number of “mobilities” which will at least be realised in the period of the partnership by each of the partners. It is clear that the main objective of the partnership is not the mobility itself but the content work developed between the partners. The mobilities constitute the indicator for fixing the grant level and cannot be compared to the traditional LdV mobility projects.
The Committee for the Lifelong Learning Programme has decided to align the maximum flat-rate grant amounts for LdV Partnership to Comenius partnership grant levels:
– For minimum 4 mobilities per partner => 10.000 Euro per partner.
– For minimum 8 mobilities per partner => 15.000 Euro per partner
– For minimum 12 mobilities per partner => 20.000 Euro per partner
– For minimum 24 mobilities per partner => 25.000 Euro per partner
Any revision of the minimum numbers of mobilities should be agreed between the three sub-programmes, Leonardo, Comenius and Grundtvig.
The National Agencies will fix the national levels for the grants paid to the partners from their countries respecting the maximum limits foreseen.
The LdV NA have agreed not to apply National Priorities to LdV Partnerships.

Selection process

The LLP Committee also endorsed the principle of applying the same selection procedure for LdV partnerships as for Comenius and Grundtvig, i.e. based on the new method of a quality assessment only in the country of the coordinating organisation. As stated above, LdV NA agreed not to apply national priorities because this would have the consequence of a second assessment round on national priorities in the respective NA
It is of great importance that common standards for evaluation will be fixed and applied by all National Agencies. The experts evaluating the proposals must apply the same guidelines and the same marking system. This is necessary to ensure that all applications are assessed on the basis of the same criteria in all participating countries. Mutual confidence on the respective assessments is very important, because they will have an influence on the partner institutions benefiting from a grant in the different countries. The selection process must be as transparent as possible and mutual information between NA must be ensured.
The details of the selection procedure and the underlying principles will be defined in a separate NA working group covering Comenius, Leonardo da Vinci and Grundtvig.

Budget available for partnership actions

Partnerships will be financed within the available budget for decentralised actions: NA1 procedure (mobility and partnerships) and NA2 procedure (transfer of innovation). The distribution of the budget between the NA1 and NA2 and between the participating countries will be decided by the LLP Committee. On the whole, LdV decentralised actions will profit from an increase of around 9 % compared to 2007 (total of approx. 226 million including Turkey and the EEA countries).
In order not to penalise the traditional LdV actions (mobility and transfer of innovation projects), the LdV NA propose to use in the first year of this new action only the “fresh money”, i.e. to broadly use the foreseen budget increase for decentralised LdV actions (NA 1 and NA 2) for financing partnerships in 2008.
In order to ensure a critical mass of available budget in the participating countries, it is recommended that between 5 and 10 % of the NA 1 budget should be reserved for partnerships in each country.

Coherence and complementarity within LLP

A common NA-Commission working group representing Leonardo da Vinci, Comenius and Grundtvig has been established so as to ensure the consistency and complementarity across the partnership actions of the three programmes. This is also important in order to ensure that the LLP is promoted as an integrated programme. The first tasks of the working group will be to specify the new selection procedure, develop the different application forms, agree on common eligibility and award criteria, develop the checklists, and follow-up the process of developing and implementing the new procedures.


Delectati-va cu !

SEMNAREA „CADRULUI STRATEGIC NAŢIONAL DE REFERINŢĂ 2007-2013”

Joi, 12 iulie 2007, Primul Ministru al României, Călin Popescu-Tariceanu, şi Comisarul european pentru Politică Regională, Danuta Hübner, vor semna la Bucureşti Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013, document pe baza căruia Comisia Europeană alocă României 19,21 mld Euro finanţare din Fondurile Structurale şi de Coeziune în perioada 2007-2013.
Din cei 19,67 mld Euro Fonduri Structurale şi de Coeziune pentru România, 19,21 mld Euro sunt alocaţi pentru Obiectivul „Convergenţă” şi 0,46 mld Euro pentru Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”. Cofinanţarea naţională pentru Obiectivul „Convergenţă” este estimată la aproximativ 5,53 mld Euro, constituită atât din surse publice (77% din totalul cofinanţării), cât şi din surse private (23%).
CSNR este documentul strategic care stabileşte priorităţile de intervenţie pentru Fondurile Structurale şi de Coeziune, având ca obiectiv general reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene, prin generarea unei creşteri suplimentare de 15-20% a PIB până în anul 2015. CSNR face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare, stabilite în Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, şi priorităţile la nivel european - Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007-2013 şi Strategia Lisabona revizuită.
Documentul cuprinde alocările anuale indicative şi lista Programelor Operaţionale prin care se vor investi Instrumentele Structurale alocate Obiectivului Convergenţă. Pornind de la situaţia socio-economică actuală şi de la nevoile de dezvoltare pe termen lung ale României, priorităţile identificate în CSNR se referă la:
􀂾 Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene
􀂾 Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti
􀂾 Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România
􀂾 Consolidarea unei capacităţi administrative eficiente
􀂾 Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate
Comisia Europeană a adoptat în data de 25 iunie decizia cu privire la „Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013” (CSNR) al României. Pentru a marca acest eveniment, Comisarul european pentru Politică Regională, Danuta Hubner, va participa la deschiderea conferinţei „Fondurile Structurale şi de Coeziune pentru România”, organizată de Ministerul Economiei şi Finanţelor la Hotel J.W. Marriott, în perioada 12-13 iulie.
România este cel de-al 15-lea din cele 27 de State Membre UE care finalizează negocierile acestui document strategic naţional. Documentele de programare (CSNR şi Programele Operaţionale) au fost transmise la Comisia Europeană spre negociere la începutul acestui an. Aprobarea CSNR este o condiţie prealabilă pentru adoptarea Programelor Operaţionale, implementarea acţiunilor strategice prevăzute în CSNR şi accesarea efectivă a Instrumentelor Structurale realizându-se prin intermediul Programelor Operaţionale. Aceste Programe sunt în
stadiul final de negociere cu Comisia Europeană, primele patru dintre ele urmând să fie aprobate în perioada imediat următoare.
Anexat este prezentată o sinteză a CSNR. Versiunea integrală a documentului în limba engleză, în forma aprobată de Comisia Europeană, poate fi consultată şi descărcată de pe website-ul MEF: http://www.mfinante.ro, secţiunea „Asistenţa UE”.
Persoane de contact:
Ministerul Economiei şi Finanţelor, Tel: 0741 267 463, e-mail: ioana.cismasu@mfinante.ro
Reprezentanta Comisiei Europene in România, Tel: 0724 232 197, email: daniela.rosca@ec.europa.eu

Din Raportul Miclea privinda starea actuală a învăţământului românesc

Caracteristicile principale ale acestei structuri sunt următoarele:

1.1.2 Statul va asigura un învăţământ generalizat şi gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare, până la sfârşitul liceului. Accesul în învăţământul liceal e garantat pentru toţi cei care doresc, în condiţiile în care UE estimează că din 2010 doar 15% dintre noile ocupaţii vor solicita doar absolvirea unei forme de învăţământ obligatoriu.

1.1.3 Învăţământul obligatoriu se păstrează la 10 ani [clasa pregătitoare (1) + învăţământ primar (4) + învăţământ gimnazial (5)] şi se organizează în acelaşi tip de unitate de învăţământ. Şcolarizarea obligatorie se încheie la 16 ani, vârstă la care tinerii pot intra pe piaţa muncii, conform legislaţiei în vigoare. Se desfiinţează şcoala de arte şi meserii şi se promovează trei tipuri de licee: teoretic, tehnologic şi vocaţional, iar statul îşi asumă, în strânsă cooperare cu familia, toate responsabilităţile în realizarea educaţiei timpurii.

1.1.4 La finalul ciclului primar şi al învăţământului obligatoriu, elevii vor fi evaluaţi la nivel naţional. Funcţia acestor evaluări este de a diagnostica eficienţa şi calitatea sistemului de învăţământ, nu de a face selecţia elevilor (nu vor exista admişi sau respinşi, ci un anumit punctaj care să semnifice măsura în care elevul a dobândit competenţele unui nivel de şcolarizare). Absolventul de învăţământ obligatoriu va primi o diplomă şi un supliment la diplomă care să specifice competenţele pe care le posedă şi nivelul lor de realizare.

1.1.5 În baza unor standarde naţionale riguroase de asigurare a calităţii, liceele vor dobândi autonomie în stabilirea numărului de locuri şi a procedurilor de admitere. Statul va controla respectarea standardelor de calitate şi va finanţa integral costurile şcolarizării tuturor elevilor admişi la liceu. Liceele de calitate vor atrage mai mulţi elevi, deci mai mulţi bani, după principiul: finanţarea urmează elevul. Se creează mecanismul prin care banul public se alocă acolo unde este calitate şi se induce o competiţie benefică între licee.

1.1.6 Examenul de bacalaureat va verifica gradul de dezvoltare a competenţelor
cheie şi specifice (pe profiluri de licee).

Din analiza cadrului european al competenţelor cheie pentru educaţia permanentă şi a altor documente relevante, considerăm că următoarele opt competenţe cheie trebuie să devină ţinte ale şcolarizării:
1. Competenţe de comunicare în două limbi de circulaţie internaţională si în limba maternă;
2. Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
3. Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi rezolvarea de probleme);
4. Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială);
5. Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;
6. Competenţe antreprenoriale;
7. Competenţe de expresie culturală;
8. Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii.
Odată asumat sistemul competenţelor cheie, se poate introduce maximă coerenţă în sistemul de învăţământ.

Curriculumul va fi derivat din aceste competenţe, manualele vor fi evaluate în funcţie de capacitatea lor de a promova aceste competenţe, predarea profesorilor – de măsura în care le dezvoltă, iar elevii – în funcţie de măsura în care au dobândit competenţele menţionate la niveluri specifice pentru fiecare ciclu de studiu. Fiecare disciplină şi proiectele interdisciplinare vor fi judecate nu prin cantitatea de informaţii pe care o transmit, ci prin contribuţia la formarea competenţelor menţionate.

Scoala va trebui să stimuleze şi să ghideze participarea activă a elevilor la viaţa comunităţii prin implicarea lor în programe comunitare, activităţi de voluntariat, grupuri de suport, asistenţă socială, parteneriate cu ONG-uri. Şcoala însăşi poate crea propriile ONG-uri dacă doreşte să stimuleze antreprenoriatul social al elevilor. Măsura în care o şcoală va reuşi să-şi asume aceste noi funcţii va deveni un indicator fundamental al capacităţii sale instituţionale şi un atu esenţial pe piaţa de servicii educaţionale.
Pentru a avea o resursă umană de calitate în educaţie, următoarele măsuri sunt necesare şi urgente:

1. Creşterea substanţială a salarizării corelată cu creşterea pretenţiilor faţă de prestaţia didactică. Aşa cum relevă un studiu al Băncii Mondiale, salariul mediu al unui profesor în ţările OECD este de 1,31 din PIB/locuitor pe când în România este de doar 0.95 din PIB/locuitor. O creştere de 0,36 unităţi de PIB/locuitor este urgentă, dacă dorim să atragem resurse umane de calitate pentru cariera didactică şi să avem performanţe cel puţin la nivelul mediei OECD. Altfel, cariera didactică va deveni o opţiune reziduală: decid să devină profesori doar cei care nu au o altă opţiune mai bună. Salarii mai mari înseamnă însă şi muncă mai multă. Acum avem cel mai scurt an şcolar din UE şi cele mai puţine ore de predare! Aşadar,creşterea salariilor trebuie condiţionată de creşterea cantităţii şi calităţii prestaţiei didactice.

2. Creşterea calităţii formării iniţiale şi continue. Statul trebuie să impună standarde riguroase pentru cariera didactică. Menţionăm câteva pe care le socotim foarte importante. Pot urma cursuri de formare în cariera didactică doar studenţii integralişti; pot accede la definitivat doar cei care au media de licenţă minimum 7. Vor putea deveni profesori cu gradul II sau I doar cei care vor avea cel puţin masterat didactic. Cariera didactică nu se va încheia cu gradul I, ci vor fi identificate noi grade de excelenţă. Ministerul Educaţiei va stabili standarde riguroase pentru furnizorii de formare iniţială şi continuă. El se va comporta ca principalul finanţator al cursurilor de formare şi ca principalul angajator al absolvenţilor acestor cursuri, ca atare va finanţa doar acele cursuri şi acele instituţii care respectă cerinţele de calitate.

3. Profesionalizarea carierei manageriale în învăţământul preuniversitar. Vor putea deveni manageri de şcoli sau inspectori doar cei care vor avea un masterat în managementul unităţilor şcolare. Managementul educaţional va deveni o carieră, nu o funcţie temporar ocupată de un profesor.

Stimularea şcolilor şi universităţilor pentru a deveni centre de educaţie permanentă ale adulţilor. Orice şcoală, indiferent de comunitatea în care este localizată, trebuie să devină un centru de resurse multimedia pentru învăţare. Personalul didactic ar urma să-şi asume roluri de îndrumare a învăţării individuale. Finanţarea unor astfel de activităţi se realizează din resurse publice, private şi personale. Universităţile nu mai pot funcţiona urmând o orientare strict elitistă. Programele de formare continuă sunt cu atât mai necesare în perspectiva declinului demografic.

Metodologie de acreditare cursuri de formare

METODOLOGIA

de acreditare a programelor de formare continuă
a personalului din învăţământul preuniversitar

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. Prezenta Metodologie este elaborată în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 604/2001 modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 2191/2004 pentru înfiinţarea Centrului Naţional de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar, denumit în continuare CNFP, a O.M.Ed.C. 3948/2005, O.M.Ed.C. 3957/2005, O.M.Ed.C. 3958/2005 şi reglementează elementele componente ale sistemului de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar: structura Comisiei Specializate de Acreditare, categoriile, tipurile, modulele şi curricula programelor de formare continuă, procedura de acreditare a programelor de formare continuă, modalitatea de alocare a creditelor profesionale transferabile şi numărul acestora, mecanismele de finanţare, certificatul sau atestatul pe care îl primeşte beneficiarul care a finalizat programele de formare continuă acreditate.

CAPITOLUL I - Comisia Specializată de Acreditare

Art.2. (1) În vederea acreditării programelor de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, se înfiinţează, în cadrul CNFP, Comisia Specializată de Acreditare (CSA).
(2) Comisia Specializată de Acreditare, denumită în continuare CSA, are drept scop acreditarea programelor de formare continuă a personalului din învăţământul pre-universitar, alocarea de credite profesionale transferabile programelor implementate de furnizori, precum şi echivalarea numărului de credite profesionale transferabile obţinute de personalul din învăţământul preuniversitar în cadrul programelor speciale, în conformitate cu tipurile de programe menţionate la art.11.
(3) CSA acreditează programele de formare a formatorilor/mentorilor din sistemul de învăţământ preuniversitar.

Art.3. CSA are următoarele atribuţii:
a) evaluează şi monitorizează programele de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar propuse de furnizori;
b) analizează şi evaluează documentaţia de prezentare a programelor de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, pe baza criteriilor precizate la art. 21, 22, 23, 24 şi 25 din prezenta metodologie;
c) propune directorului CNFP, după caz, acreditarea, amânarea sau respingerea programelor de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar;
d) propune CNFP certificarea formatorilor/mentorilor din sistemul de învăţământ preuniversitar care au finalizat programe de formare continuă acreditate de CNFP;
e) monitorizează şi evaluează activitatea de implementare a programelor de formare continuă acreditate;

f) propune CNFP modificări ale criteriilor, standardelor, metodologiei şi instrumentelor de monitorizare şi evaluare a programelor de formare continuă;
g) stabileşte numărul de credite profesionale transferabile aferente programelor de formare continuă acreditate menţionate la art. 11 categoriile 1, 2 şi 3, sau echivalează numărul de credite obţinute de personalul din învăţământul preuniversitar ca urmare a participării la un curs de formare continuă organizat printr-un program al Uniunii Europene şi/sau alte programe internaţionale la care România este asociată menţionate la art. 11, categoria 4;
h) desemnează pe unul dintre membrii săi pentru a face parte din comisia de evaluare finală a cursanţilor care au urmat programe acreditate de formare a formatorilor/ mentorilor;
i) propune directorului CNFP înlocuirea membrilor CSA în caz de absenţă nemotivată de la 3 şedinţe consecutive sau de la 4 şedinţe programate într-un an calendaristic.
j) CSA propune, prin preşedintele ei, înlocuirea unora dintre membrii săi pentru motivele prevăzute la lit.i. În acest scop, preşedintele înaintează către directorul CNFP propunerile de înlocuire, iar directorul CNFP înaintază ministrului educaţiei şi cercetării propunerile, cu respectarea prevederilor de la art. 4, alin (1) şi art.9.

Art.4. (1) CSA este organizată în patru Subcomisii Specializate de Acreditare (SSA) după cum urmează:
a) SSAP, pentru acreditarea programelor de formare continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar;
b) SSAM, pentru acreditarea programelor de formare continuă a personalului de conducere, de îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar;
c) SSAA, pentru acreditarea programelor de formare continuă ale personalului didactic auxiliar şi a personalului didactic din învăţământul special;
d) SSAE, pentru echivalarea numărului de credite profesionale transferabile obţinute de personalul din învăţământul preuniversitar în cadrul programelor speciale realizate de către structuri organizatorice/ instituţionale care implementează programe internaţionale la care România este parte (de ex. Socrates, Leonardo) sau programe cu finanţare internaţională al căror beneficiar este M.Ed.C.
(2) Acreditarea programelor de formare a mentorilor şi a formatorilor se realizează de către membrii subcomisiilor de la alin. (1), pe specialităţi şi pe funcţii didactice sau de conducere.
(3) CSA cooptează în subcomisii experţi în funcţie de nevoi, pe baza criteriilor stabilite de Colegiul Stiinţific.

Art.5. (1) Membrii CSA sunt numiţi prin ordin de către ministrul educaţiei şi cercetării, pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea înnoirii mandatului o singură dată.
(2) CSA este formată din 15 membri, dintre care un preşedinte, patru vicepreşedinţi şi zece membri.
(3) CSA îşi alege un preşedinte şi patru vicepreşedinţi. Alegerea se face prin vot secret, cu majoritatea simplă a tuturor membrilor.
(4) Preşedintele CSA şi cei patru vicepreşedinţi sunt numiţi prin decizie a directorului CNFP, pe o perioadă de 4 ani, pe baza rezultatelor consemnate în procesul verbal al şedinţei de alegeri.
(5) Vicepreşedinţii CSA coordonează activitatea subcomisiilor prevăzute la art. 4, alin.(1).

(6) Ceilalţi membrii ai CSA fac parte din subcomisii după cum urmează:
a) patru membrii – SSAP;
b) doi membrii – SSAM;
c) doi membrii – SSAA;
d) doi membrii – SSAE

Art.6. Activităţile administrative şi de secretariat ale C.S.A. se asigură de şeful serviciului formare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar din cadrul C.N.F.P.

Art.7. (1) Şedinţele CSA sunt statutar constituite în cazul întrunirii a cel puţin 2/3 din totalul membrilor.
(2) CSA se întruneşte şi lucrează în plen, de regulă lunar.
(3) Subcomisiile CSA se intrunesc ori de câte ori este nevoie, la solicitarea preşedintelui CSA.

Art.8. (1) Atribuţiile şi responsabilităţile preşedintelui, vicepreşedinţilor CSA şi a subcomisiilor menţionate la art. 3 se stabilesc prin Regulament de Organizare şi Funcţionare propriu, elaborat de CSA sub coordonarea preşedintelui acesteia şi avizat de directorul CNFP.
(2) Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a CSA se elaborează în maximum 30 de zile de la aprobarea prezentei metodologii.

Art.9. CSA este constituită din: personal didactic din învăţământul universitar şi preuniversitar care are expertiza necesară evaluării programelor de formare continuă. Domeniile principale de expertiză sunt: management educaţional, curriculum de formare, didactici de specialitate (inclusiv învăţământ special şi învăţământul tehnic şi profesional), educaţia adulţilor, învăţământ la distanţă şi soft educaţional, formarea formatorilor/ mentorilor, programe educaţionale internaţionale.

Art.10. (1) Pentru a asigura calitatea ştiinţifică a serviciilor făcute de CNFP şi a mări capacitatea instituţională a acestuia, se constituie Colegiul Ştiinţific al CNFP în conformitate cu prevederile art. 27, alin. (1) din O.M.Ed.C. 3958/ 2005.
(2) Colegiul Ştiinţific al CNFP are următoarea componenţă: preşedintele şi vicepreşedinţii CSA, directorul CNFP, directorul Direcţiei Formare şi Dezvoltare Resurse Umane, directorul Direcţiei Politici şi Strategii Educaţionale din M.Ed.C., un reprezentant al unui furnizor de formare continuă sau reprezentantul unei firme de soft educaţional.
(3) Activitatea Colegiului Ştiinţific al CNFP se reglementează prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al CSA.

CAPITOLUL II – Categorii, tipuri de programe, durata, numărul de credite profesionale transferabile

Art.11. Programele de formare continuă supuse acreditării se clasifică ca în tabelul de mai jos:


Anexa la O.M.Ed.C. nr. 4611/ 2005

* Notă: Se consideră programe speciale cele realizate de către structuri organizatorice/ instituţionale care implementează programe internaţionale la care România este parte (de ex. Socrates, Leonardo) sau programe cu finanţare internaţională al căror beneficiar este M.Ed.C.
Art.12. (1) Pentru programele de formare continuă menţionate la art.11, CSA alocă credite profesionale transferabile, în funcţiei de categoria, tipul şi durata acestora.
(2) Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar trebuie să acumuleze la intervale de 5 ani minimum 90 de credite profesionale transferabile. Acestea se obţin după cum urmează:
a) 45 de credite profesionale transferabile din programe de perfecţionare “o dată la 5 ani” şi din programe datorate reformei conf. art.33, alin.(1) şi (2) din Legea nr.128/ 1997 cu modificările şi completările ulterioare.
b) 45 de credite din celelalte categorii de programe de formare continuă prevăzute la art.11.
(3) Creditul profesional transferabil este un indicator compozit, care desemnează volumul de muncă şi efort necesare unui cursant pentru promovarea cu succes a unei discipline dintr-un program de formare continuă acreditat, precum şi importanţa profesională a competenţelor ce se formează prin parcurgerea unei discipline, tematici sau modul de formare.

Art.13. În vederea corelării componentelor de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar cu evoluţiile sectoriale sau globale din societate, programele de formare continuă se acreditează după cum urmează:
a) programele de formare continuă la care se face referire în art.11, categoriile 1 şi 3 se acreditează pentru o perioadă de maximum patru ani şi se monitorizează pe toată perioada acreditată;
b) programele de formare continuă la care se face referire în art.11, categoriile 2 şi 4 se acreditează pe durate de 1-3 ani şi se monitorizează pe toată durata pentru care au fost acreditate.

CAPITOLUL III -Furnizorii de programe de formare continuă

Art.14. (1) Sunt furnizori de programe de formare continuă, numiţi în continuare furnizori:
a) instituţiile prevăzute la art. 160 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi (2) din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu completările şi modificările ulterioare.
b) Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Consilul Naţional pentru Curriculum, Consiliul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare
c) structurile organizatorice/ instituţionale pentru implementarea programelor internaţionale la care România este parte (de exemplu programul Socrates, programul Leonardo), sau a programelor cu finanţare internaţională al căror beneficiar este M.Ed.C.(de exemplu programul Phare sau programe finanţate de Banca Mondială)
d) Fundaţii, asociaţii profesionale şi organizaţii nonguvernamentale care au ca obiect de activitate pregătirea, perfecţionarea, şi dezvoltarea profesională a personalului didactic şi a personalului didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar.
e) Structuri instituţionale internaţionale agreate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care au ca obiect de activitate pregătirea, perfecţionarea şi dezvoltarea profesională a personalului didactic şi a personalului didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar;
(2) Pentru organizarea activităţilor prevăzute la art.11, categoriile 1 şi 3, furnizorii de formare continuă pot colabora cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici, potrivit prevederilor art. 160 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.



CAPITOLUL IV -Procedura de acreditare a programelor de formare continuă

Art.15. (1) În vederea acreditării programelor de formare continuă propuse de furnizori, CNFP procedează după cum urmează:
a) Înregistrarea programului la Secretariatul CNFP;
b) Verifică dosarul de autoevaluare sub aspectul conformităţii cu criteriile precizate la art.18;
c) înaintează documentele de prezentare a programului, precum şi fişele de evaluare aferente, către CSA.
(2) După preluarea documentelor şi fişelor de la alin.(1), lit.c., CSA procedează după cum urmează:
a) analizează, aprobă, respinge sau amână programul;
b) redactează raportul de evaluare;
c) înaintează raportul de evaluare prin preşedintele CSA către conducerea CNFP.
(3) Directorul CNFP emite, după caz, decizia de acreditare, amânare sau de respingere a programului, conform propunerii CSA, şi o comunică furnizorului de formare continuă, în termen de 5 zile de la luarea deciziei.
(4) În cazul în care s-a dispus amânarea, după soluţionarea de către furnizorul de formare continuă, în termen de 30 de zile, a aspectelor pentru care programul a fost amânat de la acreditare, acesta reintră în etapa de analiză în CSA, respectând prevederile alin. (2)
(5) Furnizorul de formare al cărui program a fost respins de la acreditare de către CSA poate depune contestaţie la secretariatul CNFP, în termen de 15 zile de la primirea deciziei (data poştei). Directorul CNFP dispune reanalizarea programului de către Colegiul Ştiinţific al CNFP. Pe baza raportului, directorul CNFP decide şi transmite răspunsul la contestaţie în termen legal.
(6) Monitorizarea programului, în conformitate cu prevederile art. 13, se face de CNFP printr-un inspector sau printr-un membru desemnat al subcomisiei care a propus programul/stagiul de formare continuă spre acreditare.

Art.16.(1) CSA monitorizează prin subcomisiile sale programele acreditate în conformitate cu prevederile art.13, din prezenta metodologie.
(2) Monitorizarea programelor de formare continuă acreditate, se face pe baza:
a) raportului de monitorizare a activităţii de implementare a programului de formare continuă acreditat, întocmit de un inspector din cadrul CNFP şi un reprezentant desemnat al CSA, membru al subcomisiei de evaluare care a evaluat programul;
b) autoevaluării şi propunerilor de îmbunătăţire a programului de formare continuă, realizate de către furnizorul de formare continuă ;
c) verificării documentelor de consemnare a activităţilor din program, conform art. 16, alin. (1), din O.M.Ed.C. 3957/ 2005.
(3) În raportul de monitorizare, CSA propune, după caz:
a) menţinerea acreditării;
b) suspendarea acreditării până la remedierea aspectelor care au condus la această propunere. În caz de suspendare a acreditării, furnizorul de formare continuă nu mai are dreptul de a organiza formarea pentru alte serii de cursanţi până la ridicarea suspendării de către CSA.
(4) Propunerile din raportul de monitorizare menţionate la alineatul precedent se înaintează de preşedintele CSA conducerii CNFP.
(5) Directorul CNFP emite decizia de menţinere a acreditării sau de suspendare a acesteia, conform propunerii CSA şi o comunică furnizorului de formare continuă în termen de cinci zile de la luarea deciziei.

Art.17. (1) CNFP pune la dispoziţia furnizorilor de formare continuă toate informaţiile necesare în vederea acreditării, precum şi concluziile şi observaţiile consemnate în fişele de verificare şi de evaluare a programelor de formare continuă propuse de furnizori.
(2) Înaintea începerii programului furnizorul are obligaţia de a transmite în scris CNFP calendarul desfăşurării activităţilor din programul acreditat pentru fiecare serie de cursanţi.
(3) Orice modificări survenite pe parcursul derulării programului de formare continuă, trebuie aduse la cunoştinţa CNFP, de către furnizor, în termen de zece zile de la producerea lor, sub sancţiunea suspendării acreditării.
(4) Acreditarea se suspendă de drept dacă furnizorul nu a demarat programul în maxim un an de la acreditare, din motive imputabile lui.


CAPITOLUL V - Elaborarea programelor de formare continuă în vederea acreditării


Art.18. Furnizorul programului de formare continuă depune la CNFP un dosar de autoevaluare prin care trebuie să dovedească respectarea următoarelor criterii şi condiţii:
a) administrative: documentele referitoare la personalitatea juridică şi a deţinerii de spaţii corespunzătoare;
b) curriculare: necesitatea/ utilitatea programului de formare; obiectivele, structura planului-cadru de formare, modalităţile de evaluare şi resursele de timp alocate;
c) resursele umane utilizate şi atribuţiile acestora în program/stagiu, inclusiv cele menţionate la art. 33; resursele didactico - materiale disponibile.

Art.19. Pentru îndeplinirea criteriilor administrative furnizorul de formare continuă trebuie să prezinte următoarele documente:
a) actul de înfiinţare, precum şi anexele acestuia, care să ateste scopul şi obiectul de activitate al furnizorului de formare continuă în domeniul educaţiei şi învăţământului sau, după caz, ordinul ministrului educaţiei şi cercetării de aprobare a funcţionării ca centru de perfecţionare, calificare şi/sau conversie profesională;
b) dovada deţinerii sau a dreptului de folosinţă a spaţiului în care se desfăşoară activităţile de formare continuă;
c) chitanţa fiscală, conform prevederilor din art. 28, alin.(1) de achitare a taxei de acreditare a programului/stagiului de formare continuă.
Art.20. Pentru îndeplinirea criteriilor curriculare programul trebuie să satisfacă următoarele cerinţe referitoare la structura planului-cadru de formare:
a) denumirea programului (nu mai mult de patru cuvinte);
b) tipul de program;
c) forma de învăţământ: zi, seral, la distanţă, cu frecvenţă redusă;
d) curriculum-ul programului : se precizează scopul şi obiectivele programului; concordanţa obiectivelor cu activităţile şi utilitatea din oferta de program; competenţele pe care le formează cursanţilor; planul de învăţământ; schiţa/rezumatul temelor din programul de formare continuă; bibliografia şi timpul alocat fiecărei teme (corelarea duratei cu scopul, obiectivele, conţinuturile şi competenţele formate; orarul/ calendarul programului);
e) strategii de formare utilizate : metode şi tehnici de instruire utilizate; formele şi modalităţile de organizare şi desfăşurare a activităţilor de formare;
f) Evaluarea finală se realizează prin susţinerea în şedinţă publică a unui proiect/teme din portofoliul realizat sau a unei lucrări elaborate în acest scop. Din comisia de examinare constituită în acest scop face parte şi un reprezentant al CNFP sau al CSA.. Aprecierea portofoliului şi a susţinerii proiectului/ temei/ lucrării se face prin calificative (Excelent, Foarte Bine, Bine, Suficient, Insuficient). Bugetul de timp alocat evaluării face parte din durata totală a programului de formare continuă.

Art. 21. (1) Programele de formare continuă precizate în art.11, categoria 1, supuse acreditării se organizează pe module, după cum urmează:
a) programele de lungă durată - cuprind trei module.
b) programele de durată medie - cuprind două module;
c) programele de scurtă durată - cuprind un modul.
(2) Programele de formare continuă adresate cadrelor didactice, menţionate în ali.1, se organizează în următoarele module obligatorii:
a) Proiectarea, organizarea şi evaluarea activităţilor didactice – modulul I;
b) Management şi comunicare – modulul II;
c) Tehnici Informaţionale şi de Comunicare - iniţiere/avansaţi – modulul III.
(3) Programele de formare continuă adresate personalului de conducere şi personalului de îndrumare şi control, menţionate în art.11, categoria 1, se organizează în următoarele module obligatorii:
a) Management educaţional – modulul I;
b) Comunicare şi curriculum – modulul II;
c) Tehnici Informaţionale şi de Comunicare – iniţiere/avansaţi- modulul III.
(4) Programele de formare continuă precizate în art.11, categoria 3, adresate personalului didactic se organizează tematic sau modular. Din această categorie fac parte şi programele de formare continuă desfăşurate la nivelul cercurilor pedagogice şi la nivelul comisiilor metodice, dacă au fost acreditate de CNFP.
(5) Programele prevăzute la art.11, categoria 1, se compun astfel: un program de lungă durată cuprinde toate cele trei module, un program de durată medie cuprinde două module, iar un program de scurtă durată cuprinde un singur modul.
(6) Programele de formare continuă prevăzute la art.11, categoria 2, trebuie prezentate de către furnizorul de formare în vederea acreditării în conformitate cu prevederile din Cap.IV, art. 15 - 17 al prezentei metodologii
Art.22. (1) Programele de formare continuă adresate personalului didactic din învăţământul preuniversitar cuprind următoarele discipline:
===================
(2) Pentru disciplina obligatorie Curriculum-instruire-evaluare (politici, orientări teoretico-metodologice, practici exemplare) rămâne la latitudinea furnizorului, în funcţie de nevoile determinate, să focalizeze programele de pregătire pe unul dintre cele trei domenii menţionate mai sus (curriculum, instruire, evaluare).
(3) Pentru modulul 1 fiecare cursant va alege din pachetele A şi B minim câte o disciplină (opţională)
(4) Pentru modulul 2 fiecare cursant va alege minim două discipline opţionale.


Art. 23. (1) Modulele şi disciplinele programelor de formare continuă pentru funcţiile de conducere, de îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar:
======================
(2) Programele modulului: Tehnici Informaţionale şi de Comunicare (TIC), nivelul iniţiere şi nivelul avansaţi sunt precizate în O.M.Ed.C. nr. 5655/2004.


Art. 24. (1) Corespondenţele între: tipul programului-disciplinele obligatorii-numărul de credite profesionale transferabile - modulele programelor sunt prezentate în matricea de mai jos:
===========================
(2) Corespondenţele între: tipul programului-disciplinele opţionale-numărul de credite profesionale transferabile - modulele programelor sunt prezentate în matricea de mai jos:
==============================
(3) Corespondenţele între: tipul programului-disciplinele obligatorii/ disciplinele opţionale-numărul de credite profesionale transferabile - modulele programelor sunt prezentate în matricea de mai jos:
=================================
Art.25.(1) Pentru asigurarea resurselor umane şi a celor didactico-materiale necesare implementării programului furnizorul face precizări cu privire la:
a) resursele umane implicate : structura administrativă şi managerială a echipei care este implicată în desfăşurarea programului de formare continuă; responsabilul de program ; prezentare CV, pentru toţi membrii echipei de implementare a programelor, cu detalierea experienţei în domeniul vizat de program; diplomele şi certificatele cu relevanţă în domeniu, în copie legalizată (prin ştampila unităţii la care acesta este titular); referinţe despre prestaţia sa de formator; specializări recunoscute în formarea adulţilor; acreditare ca formator de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, alte documente relevante; personalul de sprijin logistic şi administrativ (pentru toate locaţiile de implementare a programelor de formare continuă).
b) resursele didactico-materiale prevăzute pentru desfăşurarea activităţilor din program: existenţa spaţiilor optime de desfăşurare a activităţilor de formare (săli corespunzătoare numărului de participanţi, dotările necesare, lumină naturală/artificială, mobilier etc.). Pentru activităţi practice sau seminarii, numărul participanţilor nu poate depăşi 25 într-o grupă; existenţa unor echipamente adecvate, destinate formării continue: calculatoare, retro/video-proiectoare, aparatură video/TV/DVD, telefon, fax, copiatoare etc., cu precizarea numărului de aparate; accesul la un centru de documentare şi informare care să cuprindă literatură şi publicaţii de specialitate, materiale audio-vizuale, acces la Internet, facilităţi de multiplicare.
(2) Baza didactico-materială şi spaţiile furnizorilor de formare continuă (atestate prin documente) pot fi deţinute în proprietate sau concesionate, închiriate, dobândite prin parteneriat sau alte forme pe durata formării respective.
(3) Precizările alin. (1) şi (2) se fac pentru fiecare locaţie de desfăşurare a activităţilor din programul acreditat.




CAPITOLUL VI - Finanţarea programelor de formare continuă şi plata membrilor C S A
Art.26. Programele de formare continuă acreditate, prevăzute la art.11, categoriile 1 şi 3, se finanţează din alocaţii de la bugetul de stat, în limita creditelor bugetare alocate, sau se pot susţine din taxe, sponsorizări şi alte venituri legal constituite.

Art.27. Costurile programelor de formare continuă prevăzute la art.11, categoria 2, sunt suportate individual de către participanţi.

Art.28. (1) Costurile pentru personalul didactic care a urmat un program de formare continuă acreditat, prevăzut la art.11, categoriile 1 şi 3 sunt suportate din fondul pentru perfecţionare alocat de către M.Ed.C.
(2) Ordonatorul secundar de credite are obligaţia să vireze în contul furnizorilor de formare continuă acreditaţi contravaloarea pentru activitatea desfăşurată cu personalul didactic din judeţul respectiv.
(3) În situaţia în care finalizarea programului de formare continuă menţionat la alin.1 nu s-a realizat integral din motive financiare, furnizorul poate percepe taxe de la beneficiar cu acceptul scris al acestuia. Taxele se calculează numai pentru modulul sau segmentul de modul care nu a fost susţinut financiar de către ordonatorul secundar de credite.

Art.29. (1) În vederea acreditării programelor de formare continuă prevăzute la art. 11, furnizorii de programe sunt obligaţi sa depună în contul deschis de CNFP următoarele taxe:
===========================

(2) Contravaloarea atestatelor sau certificatelor se suportă de către beneficiari.
(3) Activităţile de monitorizare menţionate la art.13 şi cele de evaluare finală precizate la art.20, lit. f, presupun participarea unui membru al CSA sau a unui inspector al CNFP. Aceste activităţi se realizează simultan.
(4) Cheltuielile de deplasare presupuse de activităţile menţionate la alin. (3) sunt suportate de către furniziori.
(5) Sumele cu titlu de taxă de acreditare se pot actualiza anual cu indicele de inflaţie al preţului de consum şi se aprobă cu avizul Direcţiei Generale Buget Finanţe Patrimoniu şi Investiţii din M.Ed.C.

Art.30. Modul de remunerare al membrilor CSA se face în conformitate cu prevederile art. 7, alin (2) din H.G. nr. 2191/2004.



CAPITOLUL VII -Certificarea personalului didactic care a finalizat programe de formare continuă acreditate


Art.31. (1) Cursurile de formare continuă se finalizează, după caz, cu :
a) „Certificat de competenţe profesionale ale personalului didactic” pentru cursurile de formare continuă finalizate cu acumularea a 90 de credite profesionale transferabile, şi este prevăzut în Anexa 1 la prezenta metodologie ;
b) „Atestat de formare continuă a personalului didactic” pentru cursurile / stagiile de formare continuă care au alocate până la 60 de credite profesionale transferabile, şi este prevăzut în Anexa 2 la prezenta metodologie.
(2) Certificatul de competenţe profesionale ale personalului didactic se eliberează de furnizorul programului de formare continuă şi se contrasemnează de directorul CNFP. Atestatul de formare continuă a personalului didactic se eliberează de furnizorul programului de formare continuă acreditat.
(3) „Certificatul de competenţe profesionale ale personalului didactic” / „Atestatul de formare continuă a personalului didactic”, se completează de furnizorul de formare acreditat, pe baza rezultatelor consemnate în documentele de evaluare ale cursantului.
(4) “ Certificatul de competenţe profesionale ale personalului didactic” / „Atestatul de formare continuă a personalului didactic” este însoţit de „Fişa competenţelor şi a disciplinelor din programul de formare continuă” şi este prevăzută în Anexa 3 la prezenta metodologie”.






DISPOZIŢII FINALE

Art.32. Acreditarea programelor de către CNFP anterior intrării în vigoare a prezentei Metodologii, îşi păstrează valabilitatea pentru durata precizată în decizia de acreditare.
Art.33. (1) Până la certificarea formatorilor de formatori/ mentori, M.Ed.C. recunoaşte statutul acestora în condiţiile în care competenţele specifice au fost dobândite în cadrul unor programe internaţionale la care România este parte sau a unor programe cu finanţare internaţională al căror beneficiar este M.Ed.C.
(2) Recunoaşterea statutului formatorilor de formatori/ mentori se face printr-o metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.
Art.34. Orice prevederi contrare prezentei metodologii de formare continuă a personalului din învăţământul preuiversitar sunt abrogate de drept.