http://www.juridice.ro/b/news/proiect-modificare-OG-26-asociatii-fundatii.html
12 Septembrie 2007
Guvernul a adoptat ieri un proiect de lege de modificare a reglementarii cadru in materie de asociatii si fundatii, OG nr. 26/2000.
Proiectul adoptat de Guvern va fi trimis spre dezbatere si adoptare Parlamentului.
Modificarile vizeaza:
1. Cerinte suplimentare pentru recunoasterea caracterului de utilitate publica
Cerintele suplimentare fata de cele reglementate in prezent:
- activitatile desfasurate au condus la rezultate reale, benefice si semnificative pentru comunitate si la indeplinirea unor obiective de interes general sau ale unor colectivitati, astfel cum au fost prevazute in actul constitutiv sau in statut.
- nu desfasoara activitati angajate politic sau activitati de sprijinire a unor partide sau aliante politice sau electorale, candidati in alegeri sau persoane care ocupa functii de demnitate publica. Reprezentantul asociatiei sau fundatiei va depune o declaratie in acest sens.
- isi desfasoara activitatea intr-un sediu adecvat obiectului de activitate al asociatiei sau fundatiei si dispune de dotari destinate in exclusivitate realizarii activitatilor de interes general sau ale unor colectivitati.
- dispune de personal care are pregatirea profesionala necesara pentru activitatea pe care o desfasoara.
- Dispune de resursele financiare necesare pentru realizarea activitatilor de interes general sau ale unor colectivitati pe care si le-a propus prin actul constitutiv sau prin statut.
- face dovada unei capacitati de autofinantare a serviciilor dezvoltate de cel putin 30% din costul total al acestora.
2. Evitarea confuziei intre denumirea unei asociatii/fundatii si denumirea unei autoritati sau institutii publice
La infiintarea asociatiilor si fundatiilor va fi interzisa utilizarea in denumirea asociatiei/fundatiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile sa creeze confuzie cu denumirea unor autoritati sau institutii publice sau de interes public national sau local. In cazul in care denumirea nu respecta aceasta interdictie, judecatorul va pune in vedere reprezentantului asociatiei sa modifice denumirea.
In ceea ce priveste asociatiile si fundatiile deja infiintate ale caror denumiri creeaza confuzie au obligatia de a modifica denumirea in termen de 3 luni de la intrarea in vigoare a noii reglementari. In caz contrar, la sesizarea oricarei autoritati, institutii sau persoane interesate, instanta judecatoreasca va putea pronunta dizolvarea asociatiei/fundatiei.
joi, 13 septembrie 2007
luni, 10 septembrie 2007
LEGEA PRIVIND ORGANIZAŢIILE DE UTILITATE PUBLICĂ
Proiect
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1: Activitatea de utilitate publica
(1) O activitate de utilitate publică reprezintă oricare activitate, desfăşurată în conformitate cu scopul şi obiectivele organizaţiei şi cu respectarea prevederilor legale, care sprijină sau promovează interesul general al publicului larg sau al unei comunităţi din următoarele domenii de activitate:
a) Sport pentru amatori,
b) Artă,
c) Servicii sociale şi asistenţă socială,
d) Caritate,
e) Ajutor umanitar şi în caz de dezastre,
f) Apărarea împotriva şi prevenirea dezastrelor
g) Asistenţă medicală,
h) Coeziune socială,
i) Dezvoltare socială sau economică,
j) Securitate socială,
k) Drepturi civile sau drepturile omului,
l) Protecţia consumatorului,
m) Cultură,
n) Democraţie,
o) Ecologie şi protecţia mediului,
p) Educaţie şi formare profesională
q) Combaterea discriminării,
r) Eliminarea sărăciei,
s) Sănătate şi bunăstare,
t) Conservarea tradiţiilor şi a patrimoniului cultural
u) Protecţia animalelor,
v) Ştiinţă şi inovare tehnologică,
Articolul 2 : Organizaţia cu statut de utilitate publică
(1) Poate dobândi statutul de utilitate publică orice organizaţie non-profit care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este înregistrată în condiţiile OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile;
b) a derulat activităţi în conformitate cu prevederile anterioare pentru cel puţin o perioadă de 1 an de zile şi are depus şi înregistrat la administraţia financiară cel puţin un bilanţ contabil.
c) activităţile desfăşurate de către organizaţie sunt accesibile publicului larg fără a se face vre-o condiţionare de calitatea de membru a organizaţiei
d) membrii Consiliului Director nu se află în vreo poziţie de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale sau locale sau nu exercită o funcţie în cadrul vreunui partid politic.
e) are reguli aprobate de către Consiliul Director pentru prevenirea conflictului de interese.
(2) Statutul de utilitate publică se va acorda dacă datele din documentele depuse la solicitarea statutului, rapoartele ulterioare şi alte informaţii, considerate împreuna si avându-se in vedere toate faptele si circumstanţele, se poate concluziona ca organizaţia respectivă funcţionează in principal pentru a desfăşura activităţi de utilitate publică.
(3) Nu poate dobândi statut de utilitate publică organizaţia care se află în una dintre următoarele situaţii :
a) are ca beneficiari doar proprii săi membrii sau persoane afiliate intr-un fel la organizaţie sau la personalul acesteia;
b) este organizată şi acţionează în principal pentru un scop comercial aşa după cum rezulta din natura si volumul activităţilor economice ale organizaţiei respective ;
c) desfăşoară activităţi politice sau sprijină partide sau formaţiuni politice;
d) organizaţia a cărei membrii ai Consiliului Director sunt remuneraţi pentru serviciile oferite în această calitate;
e) desfăşoară activităţi de lobby;
f) au săvârşit infracţiuni fiscale ;
g) membrii Consiliul Director sau directorul executiv, daca acesta nu este membru al Consiliul Director, au fost condamnaţi pentru infracţiuni fiscale sau alte tipuri de infracţiuni.
CAPITOLUL II
COMISIA PENTRU UTILITATE PUBLICA
Articolul 3. Organizarea Comisiei pentru utilitate publică
(1) Se înfiinţează Comisia pentru utilitate publică, numită în continuare Comisia, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, numită în continuare Comisia, in calitate de organ administrativ autonom. Comisia este alcătuită din 9 reprezentanţi din care cel puţin 4 sunt numiţi din rândul organizaţiilor neguvernamentale din domenii regăsite la Art.1.
(2) Comisia îşi desfăşoară activitatea in subcomisii cu condiţia ca cel puţin un reprezentant al organizaţiilor negugernamentale sa fie prezent.
(3) Comisia îşi va elabora un regulament de organizare şi funcţionare.
(4) Membrii Comisiei vor primi o indemnizaţie lunară.
(5) Membrii ONG sunt nominalizaţi de către Primul Ministru la propunerea organizaţiilor neguvernamentale.
(6) Departamentul de Analiză şi Planificare Politică din cadrul Cancelariei Primului ministru va asigura secretariatul Comisiei.
Articolul 4. Rolul de certificare
(1) În calitate de autoritate de certificare, Comisia îndeplineşte următoarele atribuţii :
a) certifică recunoaşterea statutului de utilitate publică;
b) retrage statutul de utilitate publică în conformitate cu articolul 10 ;
c) păstrează dosarele de certificare în conf. cu prevederile art. 4.2-4.4;
d) oferă informaţii publicului despre organizaţiile de utilitate publica certificate;
e) eliberează formulare, instrucţiuni si modele de documente;
f) oferă consiliere si instruire pentru organizaţiile de utilitate publică.
(2) Dosarele de certificare vor fi păstrate într-un registru central. Dosarele vor conţine documentele de aplicaţie înaintate de fiecare organizaţie certificată precum şi toate completările, rapoartele şi deciziile ulterioare.
(3) Registrul şi dosarul de certificare al fiecărei organizaţii certificate sau căreia i-a fost retras certificatul sun publice şi pot fi consultate de orice persoană interesată şi se supun dispoziţiilor Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
(4) Orice persoana poate cere, direct sau prin posta, o copie a oricărei înregistrări din registru sau a oricăror documente aflate intr-un dosar de certificare. Copiile cerute, sau o decizie in scris care sa explice motivele pentru respingerea cererii, vor fi eliberate in termen de 5 zile de la data depunerii cererii. Toate dosarele pot fi de asemenea prezentate public prin internet.
(5) Oricare organizaţie căreia i-a fost retrasa certificarea va fi scoasa din registru, dar dosarul, incluzând decizia de retragere a certificării, va fi păstrat si va fi făcut disponibil publicului.
Articolul 5 : Rolul de supraveghere
(1) In calitate de autoritate de supraveghere, Comisia îndeplineşte următoarele atribuţii :
a) emite norme si interpretări ;
b) monitorizează si asigura conformitatea cu aceasta lege si cu normele Comisiei ;
c) primeşte si evaluează rapoartele anuale de activitate şi documentaţia trimisă de către organizaţiile recunoscute cu statut de utilitate publică;
d) in conformitate cu limitele prevăzute la art. 5.2, investighează posibile încălcări ale acestei legi si a normelor de către o organizaţie de utilitate publică;
e) oferă organizaţiei de utilitate publică sprijinul şi instruirea potrivită;
(2) O organizaţie de utilitate publică care este investigată în conformitate cu art. 5.1(d) poate refuza accesul la registrele sau locaţiile sale, în cazul în care consideră că investigaţia este nepotrivită sau reprezintă o încălcare a drepturilor sale sau a drepturilor oricărei alte persoane. Pentru a continua investigaţia, Comisia trebuie să obţină împuternicire din partea unei autorităţi jurisdicţionale competente, care va avea puterea de a impune sancţiuni pentru investigaţii abuzive sau pentru refuzuri nejustificate de a coopera.
Articolul 6 : Rolul de sancţionare
După ce a fost eliberată o notă de constatare a încălcării prevederilor prevăzute de prezenta lege si după ce a fost acordată posibilitatea de a corecta situaţia, Comisia, în calitate de autoritate de sancţionare, poate dispune suspendarea temporară sau retragerea certificării unei organizaţii de utilitate publică in conformitate cu art. 10.
CAPITOLUL III
RECUNOASTEREA STATUTULUI DE UTILITATE PUBLICĂ
Articolul 7 : Documentele necesare
Orice organizaţie non-profit care doreşte recunoaşterea statului de utilitate publică trebuie să depună la Comisie următoarele documente :
a) cererea de recunoaştere;
b) o copie a actului constitutiv al organizaţiei şi statutul, inclusiv modificările ulterioare;
c) hotărârea judecătorească de înfiinţare, şi cele de modificare dacă este cazul;
d) copie după certificatul de înregistrare în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;
e) Copie după Certificatul de înregistrare fiscală;
f) Copie după dovada de sediu;
g) Copie după ultimul bilanţ contabil;
h) Lista membrilor Consiliul Director;
i) Documentul aprobat de Consiliul Director referitor la conflictul de interese;
j) Raport succint asupra activităţii de la înfiinţare;
k) Planul strategic sau planul de activităţi şi proiecte pentru anul ce urmează atât pentru activităţile cu scop nepatrimonial cât şi pentru activităţile generatoare de venituri;
l) Cazierul fiscal al organizaţiei şi al membrilor Consiliului Director.
Articolul 8 : Recunoaşterea şi refuzul recunoaşterii
(1) Comisia trebuie sa elibereze organizaţiei care solicita statutul de utilitate publică o certificare scrisa sau o decizie scrisa prin care este respinsă certificarea în cel mult şaizeci (60) de zile de la data de primire a dosarului de certificare, cu excepţia cazului in care Comisia cere in mod formal, informaţii suplimentare sau clarificări.
(2) După primirea informaţiilor suplimentare sau a clarificărilor cerute, Comisia va elibera un certificat de atestare a statutului de utilitate publică sau o decizie de refuz a certificării intr-un termen:
a) egal cu numărul de zile ramase din cele 60 de zile iniţiale, sau
b) zece (10) zile de la primirea infomaţiilor suplimentare sau clarificările cerute,
în funcţie de care dintre cele doua termene este mai extins.
(3) O organizaţie dobândeşte statutul de utilitate publică numai in baza unui certificat.
(4) Dacă eliberarea certificatului este refuzată, Comisia va elibera, împreună cu un refuz scris, o argumentare scrisa a acestuia.
Art. 10 Retragerea certificatului
(1) O organizaţie de utilitate publică poate cere oricând Comisiei, prin depunerea unei cereri scrise, prin care declară că în conformitate cu regulamentul de organizare şi în urma unei hotărâri a Consiliului Director, decide renunţarea la certificat.
(2) In conformitate cu art. 6 si art. 10 alin. 3, Comisia poate suspenda sau revoca certificatul de atestare a statutului de utilitate publica numai în baza unor dovezi clare ca organizaţia de utilitate publică a comis grave sau repetate încălcări ale dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Împrejurările prevăzute la Art. 10.2 pot fi sesizate Comisiei de către orice persoană fizică sau persoană juridică interesată, Comisia având obligaţia de a se pronunţa asupra solicitării urmând a comunica decizia luată în termen de 30 de zile;
(4) Comisia poate suspenda sau revoca certificatul de atestare a statutului de utilitate publică numai după o notificare prealabilă a organizaţiei de utilitate publică în cauză, dându-i acesteia timpul necesar de a înlătura neregularităţile care au constituit cauza de suspendare sau retragere a certificatului de atestare a statutului de utilitate publica.
(5) Retragerea certificatului se efectuează in conformitate cu art. 10 alin. 1 în baza cererii organizaţiei de utilitate publică de renunţare la certificat sau in conformitate cu art. 10 alin. 2, când Comisia emite o notificare scrisa asupra retragerii certificatului organizaţiei.
(6) Retragerea certificatului duce la încetarea tuturor beneficiilor organizaţiei de utilitate publică dar nu si a obligaţiilor, în special a celor referitoare la fondurile si activele dobândite pe perioada cât organizaţia era certificată ca organizaţie de utilitate publică sau a obligaţiilor de a prezenta rapoarte asupra acestor fonduri sau active, pentru toata perioada cât organizaţia a fost certificată ca organizaţie de utilitate publică.
CAPITOLUL IV
ADMINISTRAREA ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ
Art. 11 Consiliul Director
(1) Consiliul Director al unei organizaţie de utilitate publică poartă răspunderea pentru politica si operaţiunile financiare. Persoanele fără capacitate, acelea care nu au împlinit vârsta de 16 ani si persoanele care au fost condamnate pentru o infracţiune in ultimii 10 ani la data la care au fost propuşi pentru mandat, nu sunt eligibili pentru funcţia de membru al Consiliului Director.
(2) Nu sunt eligibile pentru a fi certificate ca fiind organizaţii de interes public sau dacă o au pierd această calitate acele organizaţii în a căror consiliu director se află persoane cu funcţie de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale sau locale, persoane numite în funcţii publice sau deţinând funcţii în cadrul unor partide politice sau formaţiuni politice.
Art. 12 Cenzorul sau Auditul
(1) O organizaţie de utilitate publică cu venituri care depăşesc echivalentul a 50.000 EURO in anul fiscal încheiat, au obligaţia numirii unui Cenzor sau Comisie de Cenzori, ai cărei membri nu pot fi membri ai Consiliului Director sau angajaţi ai organizaţie de utilitate publică. Cenzorul sau Comisia de cenzori după caz au acces la toate registrele, înregistrările şi informaţiile referitoare la activitatea organizaţiei şi va fi răspunzătoare cu verificarea respectării de către organizaţia de utilitate publică a legii, a actului sau constitutiv, a statului şi a hotărârilor Consiliului Director.
(2) Cenzorul raportează asupra verificărilor făcute, cel puţin o data pe an, Consiliului Director. Daca Cenzorul descoperă nereguli grave, aduse în scris la cunoştinţă Consiliului Director, nu sunt corectate sau prevenite de către acesta, va aduce aceste nereguli la cunoştinţa autorităţilor competente.
(3) În situaţia în care întreaga activitate a organizaţiei este auditată de către o firmă sau o persoană autorizată în acest fel dispoziţiile alin.2 şi 3 nu mai sunt obligatorii.
(4) Fiecare organizaţie de utilitate publică păstrează registre contabile şi înregistrări la zi ale activităţilor sale financiare în concordanţă cu cerinţele legale în vigoare şi va păstra în arhiva înregistrările şi registrele contabile şi non-contabile pe o perioadă de cel puţin 5 ani, dacă legea nu dispune altfel.
CAPITOLUL V
ACTIVITATEA ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ
Art. 13 Activitatea economică
O organizaţie de utilitate publică poate desfăşura activităţi economice, dar numai atâta timp cât activităţile economice care nu au legătura cu Activităţile de Utilitate Publică nu constituie principala activitate a organizaţiei de utilitate publică şi se află sub ponderea de 50% din totalul veniturilor non-profit.
Art. 14 Relaţia cu autorităţile publice şi partidele politice
(1) O organizaţie de utilitate publică poate în mod liber să desfăşoare activităţi de cercetare, educaţie, publicare de materiale şi susţinere publică, legate de orice subiect ce afectează interesul public, inclusiv critici aduse politicilor sau activităţilor statului sau ale instituţiilor si funcţionarilor acestuia.
(2) O organizaţie de utilitate publică nu poate desfăşura activităţi de strângere de fonduri si campanii de sprijinire ori opoziţie faţă de un partid politic sau un candidat pentru o funcţie publică în care acesta poate fi numit ori ales şi nici nu poate propune ori înregistra candidaţi pentru funcţii publice.
CAPITOLUL VI
RAPOARTELE ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ
Art. 15 Rapoartele Generale şi Cerinţe de Transparenţa
(1) Organizaţia de utilitate publică va depune extrase din raportul financiar precum şi raportul de activitate la Comisie în termen de 30 de zile de la termenul de depunere legala a situaţiei financiare.
(2) Organizaţia de utilitate publică are obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului,
(3) Orice document sau raport care au stat la baza cererii de certificare sau au fost ulterior depuse la Comisia pentru utilitate publică vor fi puse la dispoziţia publicului gratuit pe internet şi, în scris la cerere, contra unei taxe rezonabile ce reprezintă contravaloarea multiplicării acestora.
(4) Organizaţiile cărora li se aplică dispoziţiile Art. 12 vor include o copie a raportului cenzorului sau de audit în raportul său financiar.
(5) Organizaţia de utilitate publică are dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le întocmeşte că organizaţia este recunoscută ca fiind de utilitate publică;
Orice facilitate fiscală pentru organizaţia de utilitate publică vor fi stabilite prin Codul Fiscal.
CAPITOLUL VII
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Art. 19 Lichidarea
(1) În cazul unei lichidări voluntare sau involuntare a unei persoane juridice certificată ca organizaţie de utilitate publică, Consiliul Director al organizaţiei de utilitate publică, sau instanţa de judecată, va prezenta un plan de lichidare Comisiei pentru Utilitate Publica. Planul va include prevederi corespunzătoare, care sa asigure ca activele si bunurile ramase după lichidarea tuturor obligaţiilor vor fi distribuite unei alte organizaţiei de utilitate publică, pentru a fi folosite in acelaşi scop in care fuseseră folosite de către organizaţia de utilitate publică lichidată.
(2) Distribuirea de bunuri sau active nu poate fi făcuta decât în concordanţă cu planul de lichidare aprobat de către Comisie.
Art. 20 Efectele asupra altor legi
Prezenta lege abroga Capitolul VI din OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile
Art. 21 Intrarea in vigoare si perioade tranzitorii
Prezenta lege intra in vigoare la [...].
Organizaţiile care sub incidenţa legilor anterioare au un statut similar sau echivalent aceluia de organizaţie de utilitate publică au la dispoziţie un an (1 an) de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru a depune actele necesare certificării ca organizaţiei de utilitate publică, în condiţiile prezentei legi. Organizaţiile care nu depun actele necesare certificării în condiţiile prezentei legi, după o notificare scrisa in acest sens, pierd statutul de organizaţie de utilitate publică sau echivalent acestuia, la 30 de zile de la expirarea notificării, cu excepţia cazului în care, în această perioada a depus actele necesare certificării.
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1: Activitatea de utilitate publica
(1) O activitate de utilitate publică reprezintă oricare activitate, desfăşurată în conformitate cu scopul şi obiectivele organizaţiei şi cu respectarea prevederilor legale, care sprijină sau promovează interesul general al publicului larg sau al unei comunităţi din următoarele domenii de activitate:
a) Sport pentru amatori,
b) Artă,
c) Servicii sociale şi asistenţă socială,
d) Caritate,
e) Ajutor umanitar şi în caz de dezastre,
f) Apărarea împotriva şi prevenirea dezastrelor
g) Asistenţă medicală,
h) Coeziune socială,
i) Dezvoltare socială sau economică,
j) Securitate socială,
k) Drepturi civile sau drepturile omului,
l) Protecţia consumatorului,
m) Cultură,
n) Democraţie,
o) Ecologie şi protecţia mediului,
p) Educaţie şi formare profesională
q) Combaterea discriminării,
r) Eliminarea sărăciei,
s) Sănătate şi bunăstare,
t) Conservarea tradiţiilor şi a patrimoniului cultural
u) Protecţia animalelor,
v) Ştiinţă şi inovare tehnologică,
Articolul 2 : Organizaţia cu statut de utilitate publică
(1) Poate dobândi statutul de utilitate publică orice organizaţie non-profit care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este înregistrată în condiţiile OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile;
b) a derulat activităţi în conformitate cu prevederile anterioare pentru cel puţin o perioadă de 1 an de zile şi are depus şi înregistrat la administraţia financiară cel puţin un bilanţ contabil.
c) activităţile desfăşurate de către organizaţie sunt accesibile publicului larg fără a se face vre-o condiţionare de calitatea de membru a organizaţiei
d) membrii Consiliului Director nu se află în vreo poziţie de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale sau locale sau nu exercită o funcţie în cadrul vreunui partid politic.
e) are reguli aprobate de către Consiliul Director pentru prevenirea conflictului de interese.
(2) Statutul de utilitate publică se va acorda dacă datele din documentele depuse la solicitarea statutului, rapoartele ulterioare şi alte informaţii, considerate împreuna si avându-se in vedere toate faptele si circumstanţele, se poate concluziona ca organizaţia respectivă funcţionează in principal pentru a desfăşura activităţi de utilitate publică.
(3) Nu poate dobândi statut de utilitate publică organizaţia care se află în una dintre următoarele situaţii :
a) are ca beneficiari doar proprii săi membrii sau persoane afiliate intr-un fel la organizaţie sau la personalul acesteia;
b) este organizată şi acţionează în principal pentru un scop comercial aşa după cum rezulta din natura si volumul activităţilor economice ale organizaţiei respective ;
c) desfăşoară activităţi politice sau sprijină partide sau formaţiuni politice;
d) organizaţia a cărei membrii ai Consiliului Director sunt remuneraţi pentru serviciile oferite în această calitate;
e) desfăşoară activităţi de lobby;
f) au săvârşit infracţiuni fiscale ;
g) membrii Consiliul Director sau directorul executiv, daca acesta nu este membru al Consiliul Director, au fost condamnaţi pentru infracţiuni fiscale sau alte tipuri de infracţiuni.
CAPITOLUL II
COMISIA PENTRU UTILITATE PUBLICA
Articolul 3. Organizarea Comisiei pentru utilitate publică
(1) Se înfiinţează Comisia pentru utilitate publică, numită în continuare Comisia, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, numită în continuare Comisia, in calitate de organ administrativ autonom. Comisia este alcătuită din 9 reprezentanţi din care cel puţin 4 sunt numiţi din rândul organizaţiilor neguvernamentale din domenii regăsite la Art.1.
(2) Comisia îşi desfăşoară activitatea in subcomisii cu condiţia ca cel puţin un reprezentant al organizaţiilor negugernamentale sa fie prezent.
(3) Comisia îşi va elabora un regulament de organizare şi funcţionare.
(4) Membrii Comisiei vor primi o indemnizaţie lunară.
(5) Membrii ONG sunt nominalizaţi de către Primul Ministru la propunerea organizaţiilor neguvernamentale.
(6) Departamentul de Analiză şi Planificare Politică din cadrul Cancelariei Primului ministru va asigura secretariatul Comisiei.
Articolul 4. Rolul de certificare
(1) În calitate de autoritate de certificare, Comisia îndeplineşte următoarele atribuţii :
a) certifică recunoaşterea statutului de utilitate publică;
b) retrage statutul de utilitate publică în conformitate cu articolul 10 ;
c) păstrează dosarele de certificare în conf. cu prevederile art. 4.2-4.4;
d) oferă informaţii publicului despre organizaţiile de utilitate publica certificate;
e) eliberează formulare, instrucţiuni si modele de documente;
f) oferă consiliere si instruire pentru organizaţiile de utilitate publică.
(2) Dosarele de certificare vor fi păstrate într-un registru central. Dosarele vor conţine documentele de aplicaţie înaintate de fiecare organizaţie certificată precum şi toate completările, rapoartele şi deciziile ulterioare.
(3) Registrul şi dosarul de certificare al fiecărei organizaţii certificate sau căreia i-a fost retras certificatul sun publice şi pot fi consultate de orice persoană interesată şi se supun dispoziţiilor Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
(4) Orice persoana poate cere, direct sau prin posta, o copie a oricărei înregistrări din registru sau a oricăror documente aflate intr-un dosar de certificare. Copiile cerute, sau o decizie in scris care sa explice motivele pentru respingerea cererii, vor fi eliberate in termen de 5 zile de la data depunerii cererii. Toate dosarele pot fi de asemenea prezentate public prin internet.
(5) Oricare organizaţie căreia i-a fost retrasa certificarea va fi scoasa din registru, dar dosarul, incluzând decizia de retragere a certificării, va fi păstrat si va fi făcut disponibil publicului.
Articolul 5 : Rolul de supraveghere
(1) In calitate de autoritate de supraveghere, Comisia îndeplineşte următoarele atribuţii :
a) emite norme si interpretări ;
b) monitorizează si asigura conformitatea cu aceasta lege si cu normele Comisiei ;
c) primeşte si evaluează rapoartele anuale de activitate şi documentaţia trimisă de către organizaţiile recunoscute cu statut de utilitate publică;
d) in conformitate cu limitele prevăzute la art. 5.2, investighează posibile încălcări ale acestei legi si a normelor de către o organizaţie de utilitate publică;
e) oferă organizaţiei de utilitate publică sprijinul şi instruirea potrivită;
(2) O organizaţie de utilitate publică care este investigată în conformitate cu art. 5.1(d) poate refuza accesul la registrele sau locaţiile sale, în cazul în care consideră că investigaţia este nepotrivită sau reprezintă o încălcare a drepturilor sale sau a drepturilor oricărei alte persoane. Pentru a continua investigaţia, Comisia trebuie să obţină împuternicire din partea unei autorităţi jurisdicţionale competente, care va avea puterea de a impune sancţiuni pentru investigaţii abuzive sau pentru refuzuri nejustificate de a coopera.
Articolul 6 : Rolul de sancţionare
După ce a fost eliberată o notă de constatare a încălcării prevederilor prevăzute de prezenta lege si după ce a fost acordată posibilitatea de a corecta situaţia, Comisia, în calitate de autoritate de sancţionare, poate dispune suspendarea temporară sau retragerea certificării unei organizaţii de utilitate publică in conformitate cu art. 10.
CAPITOLUL III
RECUNOASTEREA STATUTULUI DE UTILITATE PUBLICĂ
Articolul 7 : Documentele necesare
Orice organizaţie non-profit care doreşte recunoaşterea statului de utilitate publică trebuie să depună la Comisie următoarele documente :
a) cererea de recunoaştere;
b) o copie a actului constitutiv al organizaţiei şi statutul, inclusiv modificările ulterioare;
c) hotărârea judecătorească de înfiinţare, şi cele de modificare dacă este cazul;
d) copie după certificatul de înregistrare în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;
e) Copie după Certificatul de înregistrare fiscală;
f) Copie după dovada de sediu;
g) Copie după ultimul bilanţ contabil;
h) Lista membrilor Consiliul Director;
i) Documentul aprobat de Consiliul Director referitor la conflictul de interese;
j) Raport succint asupra activităţii de la înfiinţare;
k) Planul strategic sau planul de activităţi şi proiecte pentru anul ce urmează atât pentru activităţile cu scop nepatrimonial cât şi pentru activităţile generatoare de venituri;
l) Cazierul fiscal al organizaţiei şi al membrilor Consiliului Director.
Articolul 8 : Recunoaşterea şi refuzul recunoaşterii
(1) Comisia trebuie sa elibereze organizaţiei care solicita statutul de utilitate publică o certificare scrisa sau o decizie scrisa prin care este respinsă certificarea în cel mult şaizeci (60) de zile de la data de primire a dosarului de certificare, cu excepţia cazului in care Comisia cere in mod formal, informaţii suplimentare sau clarificări.
(2) După primirea informaţiilor suplimentare sau a clarificărilor cerute, Comisia va elibera un certificat de atestare a statutului de utilitate publică sau o decizie de refuz a certificării intr-un termen:
a) egal cu numărul de zile ramase din cele 60 de zile iniţiale, sau
b) zece (10) zile de la primirea infomaţiilor suplimentare sau clarificările cerute,
în funcţie de care dintre cele doua termene este mai extins.
(3) O organizaţie dobândeşte statutul de utilitate publică numai in baza unui certificat.
(4) Dacă eliberarea certificatului este refuzată, Comisia va elibera, împreună cu un refuz scris, o argumentare scrisa a acestuia.
Art. 10 Retragerea certificatului
(1) O organizaţie de utilitate publică poate cere oricând Comisiei, prin depunerea unei cereri scrise, prin care declară că în conformitate cu regulamentul de organizare şi în urma unei hotărâri a Consiliului Director, decide renunţarea la certificat.
(2) In conformitate cu art. 6 si art. 10 alin. 3, Comisia poate suspenda sau revoca certificatul de atestare a statutului de utilitate publica numai în baza unor dovezi clare ca organizaţia de utilitate publică a comis grave sau repetate încălcări ale dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Împrejurările prevăzute la Art. 10.2 pot fi sesizate Comisiei de către orice persoană fizică sau persoană juridică interesată, Comisia având obligaţia de a se pronunţa asupra solicitării urmând a comunica decizia luată în termen de 30 de zile;
(4) Comisia poate suspenda sau revoca certificatul de atestare a statutului de utilitate publică numai după o notificare prealabilă a organizaţiei de utilitate publică în cauză, dându-i acesteia timpul necesar de a înlătura neregularităţile care au constituit cauza de suspendare sau retragere a certificatului de atestare a statutului de utilitate publica.
(5) Retragerea certificatului se efectuează in conformitate cu art. 10 alin. 1 în baza cererii organizaţiei de utilitate publică de renunţare la certificat sau in conformitate cu art. 10 alin. 2, când Comisia emite o notificare scrisa asupra retragerii certificatului organizaţiei.
(6) Retragerea certificatului duce la încetarea tuturor beneficiilor organizaţiei de utilitate publică dar nu si a obligaţiilor, în special a celor referitoare la fondurile si activele dobândite pe perioada cât organizaţia era certificată ca organizaţie de utilitate publică sau a obligaţiilor de a prezenta rapoarte asupra acestor fonduri sau active, pentru toata perioada cât organizaţia a fost certificată ca organizaţie de utilitate publică.
CAPITOLUL IV
ADMINISTRAREA ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ
Art. 11 Consiliul Director
(1) Consiliul Director al unei organizaţie de utilitate publică poartă răspunderea pentru politica si operaţiunile financiare. Persoanele fără capacitate, acelea care nu au împlinit vârsta de 16 ani si persoanele care au fost condamnate pentru o infracţiune in ultimii 10 ani la data la care au fost propuşi pentru mandat, nu sunt eligibili pentru funcţia de membru al Consiliului Director.
(2) Nu sunt eligibile pentru a fi certificate ca fiind organizaţii de interes public sau dacă o au pierd această calitate acele organizaţii în a căror consiliu director se află persoane cu funcţie de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale sau locale, persoane numite în funcţii publice sau deţinând funcţii în cadrul unor partide politice sau formaţiuni politice.
Art. 12 Cenzorul sau Auditul
(1) O organizaţie de utilitate publică cu venituri care depăşesc echivalentul a 50.000 EURO in anul fiscal încheiat, au obligaţia numirii unui Cenzor sau Comisie de Cenzori, ai cărei membri nu pot fi membri ai Consiliului Director sau angajaţi ai organizaţie de utilitate publică. Cenzorul sau Comisia de cenzori după caz au acces la toate registrele, înregistrările şi informaţiile referitoare la activitatea organizaţiei şi va fi răspunzătoare cu verificarea respectării de către organizaţia de utilitate publică a legii, a actului sau constitutiv, a statului şi a hotărârilor Consiliului Director.
(2) Cenzorul raportează asupra verificărilor făcute, cel puţin o data pe an, Consiliului Director. Daca Cenzorul descoperă nereguli grave, aduse în scris la cunoştinţă Consiliului Director, nu sunt corectate sau prevenite de către acesta, va aduce aceste nereguli la cunoştinţa autorităţilor competente.
(3) În situaţia în care întreaga activitate a organizaţiei este auditată de către o firmă sau o persoană autorizată în acest fel dispoziţiile alin.2 şi 3 nu mai sunt obligatorii.
(4) Fiecare organizaţie de utilitate publică păstrează registre contabile şi înregistrări la zi ale activităţilor sale financiare în concordanţă cu cerinţele legale în vigoare şi va păstra în arhiva înregistrările şi registrele contabile şi non-contabile pe o perioadă de cel puţin 5 ani, dacă legea nu dispune altfel.
CAPITOLUL V
ACTIVITATEA ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ
Art. 13 Activitatea economică
O organizaţie de utilitate publică poate desfăşura activităţi economice, dar numai atâta timp cât activităţile economice care nu au legătura cu Activităţile de Utilitate Publică nu constituie principala activitate a organizaţiei de utilitate publică şi se află sub ponderea de 50% din totalul veniturilor non-profit.
Art. 14 Relaţia cu autorităţile publice şi partidele politice
(1) O organizaţie de utilitate publică poate în mod liber să desfăşoare activităţi de cercetare, educaţie, publicare de materiale şi susţinere publică, legate de orice subiect ce afectează interesul public, inclusiv critici aduse politicilor sau activităţilor statului sau ale instituţiilor si funcţionarilor acestuia.
(2) O organizaţie de utilitate publică nu poate desfăşura activităţi de strângere de fonduri si campanii de sprijinire ori opoziţie faţă de un partid politic sau un candidat pentru o funcţie publică în care acesta poate fi numit ori ales şi nici nu poate propune ori înregistra candidaţi pentru funcţii publice.
CAPITOLUL VI
RAPOARTELE ORGANIZAŢIEI DE UTILITATE PUBLICĂ
Art. 15 Rapoartele Generale şi Cerinţe de Transparenţa
(1) Organizaţia de utilitate publică va depune extrase din raportul financiar precum şi raportul de activitate la Comisie în termen de 30 de zile de la termenul de depunere legala a situaţiei financiare.
(2) Organizaţia de utilitate publică are obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului,
(3) Orice document sau raport care au stat la baza cererii de certificare sau au fost ulterior depuse la Comisia pentru utilitate publică vor fi puse la dispoziţia publicului gratuit pe internet şi, în scris la cerere, contra unei taxe rezonabile ce reprezintă contravaloarea multiplicării acestora.
(4) Organizaţiile cărora li se aplică dispoziţiile Art. 12 vor include o copie a raportului cenzorului sau de audit în raportul său financiar.
(5) Organizaţia de utilitate publică are dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le întocmeşte că organizaţia este recunoscută ca fiind de utilitate publică;
Orice facilitate fiscală pentru organizaţia de utilitate publică vor fi stabilite prin Codul Fiscal.
CAPITOLUL VII
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Art. 19 Lichidarea
(1) În cazul unei lichidări voluntare sau involuntare a unei persoane juridice certificată ca organizaţie de utilitate publică, Consiliul Director al organizaţiei de utilitate publică, sau instanţa de judecată, va prezenta un plan de lichidare Comisiei pentru Utilitate Publica. Planul va include prevederi corespunzătoare, care sa asigure ca activele si bunurile ramase după lichidarea tuturor obligaţiilor vor fi distribuite unei alte organizaţiei de utilitate publică, pentru a fi folosite in acelaşi scop in care fuseseră folosite de către organizaţia de utilitate publică lichidată.
(2) Distribuirea de bunuri sau active nu poate fi făcuta decât în concordanţă cu planul de lichidare aprobat de către Comisie.
Art. 20 Efectele asupra altor legi
Prezenta lege abroga Capitolul VI din OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile
Art. 21 Intrarea in vigoare si perioade tranzitorii
Prezenta lege intra in vigoare la [...].
Organizaţiile care sub incidenţa legilor anterioare au un statut similar sau echivalent aceluia de organizaţie de utilitate publică au la dispoziţie un an (1 an) de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru a depune actele necesare certificării ca organizaţiei de utilitate publică, în condiţiile prezentei legi. Organizaţiile care nu depun actele necesare certificării în condiţiile prezentei legi, după o notificare scrisa in acest sens, pierd statutul de organizaţie de utilitate publică sau echivalent acestuia, la 30 de zile de la expirarea notificării, cu excepţia cazului în care, în această perioada a depus actele necesare certificării.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
